Moncher, am dat-o în bară! Ministerul Educaţiei, acest Domnul Goe neastâmpărat, face el cum face şi ţine prima pagină cu săptămânile. Acu’ că termină cu grevele, s-a încurcat cu musiu Caragiale. Nenea Iancu, mă-nţeledzi, taman comicul de situaţie şi comicul numelor vru să scoată în evidenţă cu „Triumful talentului“. Ironia sorţii, subiectul tezei unice de la Limba şi literatura română a devenit triumful talentului înnăscut al celor din minister de a-şi da cu stângul în dreptul. Povestea e simplă, clasică şi valabilă de vreo 100 şi ceva de ani încoace în România. Ghiţă Niţescu şi Niţă Ghiţescu pun de-o mică mânărie contra 5 poli şi-o vorbă bună spusă unde trebuie, că, deh!, ce nu face românul pentru un loc de muncă la un minister? Chiar şi schimb de identitate.
Subiectul schiţei e mai actual ca niciodată acum, în plină campanie de concursuri şi angajări de directori, iar procedura, şpaga, falsul sunt prezente – cu dinadinsul ai crede că a ales inspectorul acest text – la cote nemaiîntâlnite în educaţia românească ca şi în România tuturor posibilităţilor. Aşa că dacă ne gândim la subiectul schiţei şi la încurcătura voită, la interşanjabilitatea lui Ghiţă cu Niţă şi a lui Niţă cu Ghiţă, eroarea celor de la Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar poate fi înţeleasă şi în registrul autoironic.
