Apropierea ciumei în Evul Mediu era prevestită de fenomenul numit Regele Şobolan. Şapte şobolani îşi încurcau cozile până când nu se mai puteau desprinde şi se târau aşa ca un singur monstru cu multe capete, până când mureau toţi. După ce îi găsea cineva, venea moartea neagră.
Nu am altă imagine mai potrivită pentru ce se întâmplă în afacerea Agronomia, MAI, 2 şi un sfert, DNA, Popoviciu, consulul României la Milano, Videanu, Bazac, Băsescu, Tăriceanu şi cine o mai ieşi pe interval. Din maldărul de speculaţii iscate de reţinerea „lotului Popoviciu” iată una, mai persistentă: „Arestarea lui Popoviciu înseamnă relansarea anticorupţiei de către Traian Băsescu ca temă de campanie în alegerile prezidenţiale”. Mai există deci persoane care cred că în acest an, în care criza muşcă adânc din cetăţeni, o să se mai revolte careva pentru că acum nu ştiu câţi ani s-a dat un teren în Băneasa cu acte în neregulă unui anume Popoviciu, practic necunoscut prin comparaţie cu caii clasici de bătaie ai lui Băsescu: Patriciu, Vântu, Voiculescu. Nici un corupt scos la televizor de DNA nu poate concura nici pe departe la capitolul înjurături primite de la pensionari şi şomeri cu guvernul Băsescu şi Parlamentul 70%. Anticorupţia nu mai rentează electoral şi un tejghetar politic de talia lui Traian Băsescu o ştie.
Numai un ins cu creierul foarte odihnit poate să mai creadă astăzi că acţiunile autorităţilor din România au vreo legătură cu simplul cetăţean. Cu mai bine de un deceniu în urmă, puneam în discuţie un concept, reluat apoi de nenumărate ori: disoluţia autorităţii. Astăzi, constat că greşeam.
