Statul, săracu’, e corupt până în măduvă şi lacom, ia pielea de pe tine cu taxe şi impozite! Să nu îi plângem de milă!
Ne ţinem de coţcării. Povestea cu FMI-ul a dezbinat clasa politică şi mai şi decât era înainte. Desigur, nu se prea gândeşte nimeni că ar trebui susţinut leul şi că economia noastră are nevoie de injecţii de bani când se vorbeşte să aducem de afară. Nici că ar trebui salvate mii de locuri de muncă şi puterea de cumpărare. Fiecare grup implicat în aşa-zisa dezbatere se gândeşte, mai ales, cum ar face să pună mânuţa pe paralele respective. De aici a reieşit altă întrebare: câţi bani ar trebui să împrumutăm. Adică ce sumă ar ajunge să umple toate pretenţiile, gurile&buzunarele. Am în cap imaginea vrăbiei care aduce o râmă în cioc puişorilor şi trebuie să o împartă ciocurilor căscate şi gălăgioase din cuib.
Cam aşa şi acum! Sunt câteva guri de lei paralei, de eroi, care aşteaptă nesătule să fie hrănite artificial cu euroi. Ideea este că au devenit devalizatori ai statului cu experienţă de ceva vreme. Statul, săracu’, e corupt până în măduvă şi lacom, ia pielea de pe tine cu taxe şi impozite! Să nu îi plângem de milă! Eh, acum nişte „băieţi deştepţi”, vorba cuiva, au ieşit la vânat. Sunt atât de sofisticaţi încât nici amărâta instituţie DNA nu îi prinde, deşi zice că munceşte. Ei vor acum să îşi valorifice experienţa căpătată în devalizarea Bancorex, BankCoop, Dacia Felix, Băncii Religiilor, în privatizări superoneroase şi în furtul la drumul mare din banul public. Noua victimă ar fi fondurile europene şi banii daţi de FMI.
