Judecăm violurile cu măsuri diferite - iată o constatare amară, ce se impune dacă aşezăm faţă în faţă atrocităţile comise de conaţionalii noştri în Italia şi pe cele, tot pur româneşti, de la Şcoala Specială din Huedin. Culese de pe stradă, din mijloacele de transport în comun sau decupate de pe forumuri, concluziile sunt cam aceleaşi.
Când se întâmplă în Italia, e jale. Prima noastră grijă pare să fie etnia infractorilor, iar nu dimensiunea faptei. Sigur sunt români?! Hai să vedem dacă nu sunt, de fapt, ţigani - de parcă violul colectiv de la Guidonia era mai puţin grav dacă era comis de locuitorii unei tabere de nomazi proveniţi de la noi decât de nişte tineri români găzduiţi de conaţionali. Apoi, ne înspăimântă reacţia - absolut blamabilă, dar nu total de neînţeles - a italienilor de rând, gata să-i linşeze pe presupuşii infractori ale căror chipuri le putem vedea clar în presa peninsulară, în schimb, cătuşele pe care le poartă sunt blurate.
