Am aflat, la Londra, că Grigore Vieru a plecat de lângă noi şi m-am oprit, în mijlocul drumului, pentru a păstra clipa mea de reculegere pentru cel care a fost un înger trimis să ne povăţuiască în faptele noastre de frăţie din ultimile decenii. Pelegrin al Unirii, martor şi confident al spiritualităţii româneşti, sunt convins că ne va sfătui, pe mai departe, de acolo de la conclavul de istorie şi poezie, dintre nori.
L-am întalnit de zeci de ori, am schimbat nenumărate cărţi cu dedicaţii frăţeşti - cum spunea el atât de des. Deşi au rămas multe lucruri pe care nu ni le-am spus sau pe care (eu, noi) nu am ştiut să i le ascultăm. Vorbea, de fiecare dată, cu modestia celui care nu vrea să rănească prin cuvintele sale.
