La Bucureşti, mitingul convocat pentru susţinerea lui Nicolae Ceauşescu şi a măsurilor represive de la Timişoara se transformă într-o revoltă împotriva dictatorului. Nicolae Ceauşescu încearcă să-şi continue discursul. Îndemnat de soţia sa, promite majorarea pensiilor şi a alocaţiilor pentru copii. Oamenii nu mai ascultau. Erau înghesuiți de tancuri și cordoane de poliţie, dar ocupaseră bulevardele din centrul Capitalei. La ora 16.45 se trag primele focuri de armă asupra protestatarilor.
”Au intrat masinile de pompieri si i au udat. Strigau ”Asasinii, asasini!”, dar tot nu s-au luat la bataie. Cand au intrat masinilile de pompieri a doua oara au intrat cate doua. Atunci a inceput lupta mare, masinile veneau cu viteza, cu 30km/h. Îi dispersase, atunci au intrat militienii si atunci s a tras prima salva de foc. Salva aia nenorocia”
O oră mai târziu, Nicolae Ceauşescu organizează o teleconferinţă cu şefii organizaţiilor judeţene de partid şi le cere să ia măsuri de reprimare a revoltelor. În programul Televiziunii sunt incluse repetate chemări pentru apărarea şi consolidarea comunismului.
Anticomuniştii bucureşteni formează o baricadă umană între sala Dalles şi Hotelul Intercontinental, care e luată cu asalt de Armată şi de forţele de securitate. Atunci se înregistrează şi primii morţi. După miezul nopţii, maşini speciale ale primăriei spală din greu sângele de pe bulevardul unde trăgea să moară şi comunismul. Abia a doua zi, pe 22 decembrie, manifestanții au câştigat.
”Din proprie initiativa am urcat cu doi colegi in cele doua camere ale Securitatii. In caietele uitate acolo erau consemnate repartitia frecventelor de emisie - receptie pentru toate institutiile importante. Am scos din functioune emitatoarele. Una dintre stenograme arata inceputul evenimentelor din 21 - citez - cei razvratiti sa fie trimisi la jilava. Am crezut ca sunt secrete, dar este adevarul si trebuie cunoscut”, a mărturisit inginerul Marcel Constantinescu, şef al stației de sunet a hotelului Intercontinental.
