Unii istorici susțín însă că, dincolo de aparența eroică și indiscutabilul efect mobilizator, discursul lui Ceaușescu de la balconul Comitetului Central, pe 21 august 1968, a fost în mare parte un derapaj al liderului PCR.
"Pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă pentru a-și apăra independența națională, pentru egalitate în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea și independența altui stat. Nu există nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clipă numai, ideea intervenției militare în treburile unui stat socialist frățesc," le-a transmis Ceaușescu celor peste 100 de mii de oameni adunați în Piața Palatului și care l-au alaudat și aclamat sincer.
"Pe Nicolae Ceauşescu l-a lua gura pe dinainte. În megolomania lui, în aceasta grandomanie ţărănească, de care el nu s-a despins niciodată, acolo, la balcon, a simţit cumva pulsul mulţimii din faţă şi l-a luat gura pe dinainte, a ieşit din text, a spus mai multe decât era planificat să spună, a declarat istoricul militar Călin Hentea, în documentarul "TVR 60, istoria în ştiri".
Ideea derapajului este susținută și de doctorul în istorie Petre Otu."Documentele arată că Ceauşescu avea din partea celorlalţi membri ai prezidiului permanent al Biroului Politic al PCR un mandat relativ limitat, dar se pare că s-ar fi înflăcărat şi ar fi depăşit acest mandat, fapt ce a creat o serie de greutăţi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale cu sovieticii."
sursă video: Arhiva Naţională de Film/TVR
sursă foto: arhivă/Historia
Ideea nu este nouă. Ea a fost lansată de comuniştii din vechea gardă, care l-au calificat drept o eroare politică. Ion Gheorghe Maurer, citat de Historia, a declarat, după mulţi ani, că o asemenea "atitudine violentă era pur şi simplu o provocare inutilă. Printre altele, i-a ameninţat pe ruşi ca, dacă vor intra în ţară, întreaga populaţie se va ridica împotriva lor. Asta a fost pur şi simplu o invitaţie la invazie [...] Prin ceea ce a făcut, Ceauşescu a creat doar un risc enorm pentru ţară. Alexandru Bârlădeanu avea şi el acelaşi punct de vedere: "La adunarea populară l-a luat limba pe dinainte pe Ceauşescu. S-a înflăcărat şi s-a montat sincer." Opiniiile celor doi trebuie privite însă şi dintr-o altă perspectivă: uriaşul suport popular, dar şi în PCR, pe care l-a primit Ceauşescu în urma discursului din 21 august, plus recunoaşterea cancelariilor occidentale, i-au oferit posibilitatea de a se debara de vechea gardă comunistă, a cărei marionetă a fost în primii ani ai mandatului.
Peste mai puțin de un an, pe 2 august 1969, președintele american Richard Nixon a ales România pentru prima vizită oficială a unui lider de la Casa Albă într-un stat comunist. Imaginea democrat-reformatoare a lui Ceaușescu s-a rispit, iar Nixon l-a descris drept "un marxist stalinist dur, lipsit de orice cultură a uzanțelor diplomatice.”
