10 octombrie. Sfântul Ambrozie de la Optina este unul dintre cei mai renumiți sfinți pe care i-a dat lumii pământul sfințit din Mănăstirea Optina.
10 octombrie. Născut în data de 21 noiembrie 1812, într-o localitate din regiunea Tambov, și trecut la cele veșnice în ziua de 10 octombrie 1891, Sfântul Ambrozie a fost canonizat în anul 1988, deși ucenicii săi l-au cinstit încă din ziua trecerii sale la cele veșnice.
10 octombrie. Mănăstirea Optina este una dintre cele mai mari și renumite mânăstiri de călugări din întreg Răsăritul Ortodox.
10 octombrie. Această se află în Rusia Centrală, la aproximativ 130 de kilometri de Moscova și la mică distanță de localitatea Kozelsk. Ea este considerată a fi centrul spiritualității Bisericii Ortodoxe Ruse, încă din secolul al XIX-lea. Obștea acestei mânăstiri a dat lumii mulți sfinți cuvioși părinți.
10 octombrie. În anul 1835, pe când avea douăzeci și trei de ani, tânărul Alexandru s-a îmbolnăvit foarte grav. Bolnav fiind, el a făgăduit lui Dumnezeu că, dacă se va face sănătos, va luă îndată calea mănăstirii. Boală dispare îndată, iar tânărul începe să lupte cu gândurile, simțind o mare greutate părăsirea familiei și asumarea responsabilității monahale.
10 octombrie. Iubind liniștea, în timpul nopții mergea să se roage în livadă sau în pod, spre a nu fi văzut de nimeni. Odată, însă, pe când mergea prin pădure, a auzit o voce, zicându-i: "Da slavă lui Dumnezeu, ține-te aproape de Dumnezeu."
10 octombrie. Acesta a fost momentul în care și-a amintit făgăduința data lui Dumnezeu. Fiind sfătuit de un pustnic din părțile locului, anume Ilarion, tânărul Alexandru a pornit spre Mănăstirea Optina, fără a spune nimănui acest lucru.
10 octombrie. Sfântul Cuvios Ambrozie s-a arătat încă dintru început purtător de mari daruri duhovnicești, fiind renumit pentru răbdarea, blândețea și dragostea lui.
10 octombrie. Din pricină unei boli grele, Cuviosul Ambrozie a petrecut mai mulți ani în chilie, întins în pat, nemaiputând sluji la Sfântul Altar. Mulți dintre cei care veneau la părintele îl găseau pe acesta șezând în pat. A îndrumat și a spovedit până în ultimele clipe, trecând peste toate durerile personale. În timpul în care se odihnea, părintele citea scrisorile primite (peste treizeci de scrisori, în fiecare zi) și întocmea răspunsurile.
