Astăzi se sărbătoreşte Ziua Drepturilor Omului. Mai precis, ratificarea în cadrul Adunării generale a Naţiunilor Unite, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Aceasta a apărut ca o reacţie la atrocitaţile comise de Germania nazistă, în timpul celui de-al doilea război mondial, Carta Naţiunilor Unite dovedindu-se insuficientă.

Declaraţia are 30 de articole şi este scrisă în stilul tradiţional al legilor civile. A fost concepută ca o declaraţie de obiective de urmărit de către guverne, nu are efecte legale şi nu are semnatari. Nu face parte din legislaţia internaţională, dar este un puternic instrument de aplicare a presiunilor morale şi diplomatice împotriva guvernelor care îi încalcă prevederile. In 1968, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a decis că ea reprezintă o obligaţie pentru membrii comunităţii internaţionale.

Tot ea a servit drept fundament pentru două convenţii cu efecte legale ale ONU, referitoare la drepturile omului: Convenţia Internaţională pentru Drepturi Civile si Politice şi Convenţia Internaţională pentru Drepturi Economice, Sociale şi Culturale. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este în continuare des citată în lumea academică, juridică şi în cadrul curţilor constituţionale.