În urmă cu opt ani, când a venit la putere la Krelin, Vladimir Putin era un novice în ale politicii. Ofiţer de informaţii de carieră, el a câştigat experienţă în anii '90, în adminstraţia oraşului Sankt Petersburg. Ulterior, însă, ascensiunea sa pe treptele puterii a fost uluitoare, iar pe 31 decembrie 1999 a fost numit preşedinte interimar al Rusiei, după retragerea lui Boris Elţin.

În 2000 şi în 2004, Vladimir Putin a câştigat detaşat alegerile pentru funcţia supremă în stat şi ar fi fost ales cu siguranţă şi pentru un al treilea mandat, dacă i-ar fi permis Constituţia. Astăzi, la capătul celor opt ani la Kremlin, Putin are o reputaţie bine consolidată de politician de "categoria grea". La asta a contribuit din plin şi imaginea sa de om dur şi eficient. Cu o seninătate glacială specifică foştilor ofiţeri KGB, el spune că este mulţumit de rezultatele obţinute în cele două mandate.

"Nu am avut eşecuri grave. Toate obiectivele pe care mi le-am fixat le-am îndeplinit, iar toate scopurile pe care mi le-am propus au fost atinse", a spus Putin.

Este greu de negat că în Rusia nu s-au petrecut schimbări radicale în cei opt ani cât a fost condusă cu mână de fier de Putin. Uriaşele venituri din vânzarea de petrol şi gaze naturale au asigurat un ritm anual de creştere economică de 7 la sută, iar standardul de viaţă al ruşilor a crescut.

E adevărat că preţul a fost pe măsură. Mulţi cred că bună-starea i-a costat pe ruşi pierderea unor libertăţile civile. Sub conducerea lui Putin, serviciile secrete au avut o revenire fără precedent. Se pare că aproximativ 80 la sută din oamenii puterii au legături cu actualul serviciu intern de securitate, FSB. Kremlinul pare să controleze mass-media, iar demonstraţiile opoziţiei sunt frecvent reprimate brutal.