Foto: bfi.org

''Buckypaper'' ajunge la acest nivel ridicat de rezistenţă prin presarea mai multor foi, până la formarea unui compozit.

Hârtia-minune este compusă din nanotuburi de carbon, de 50.000 de ori mai subţiri decât firul de păr uman. Rezistenta ridicată a acestui material este dată de suprafaţa foarte mare a fiecărui nanotub din care este format.

''Dacă iei doar un gram de nanotuburi, şi desfaci fiecare nanotub într-o foaie de grafit, poţi acoperi cam două treimi din suprafaţa unui teren de forbal'', susţine  directorul Institutului de Stat pentru Materiale de Înaltă Performanţă din Florida.

În prezent, ''buckypaper'' se realizează în cantităţi mici, cu doar o fracţiune din nivelul de rezistenţă pe care îl poate atinge. De asemenea, are doar jumătate din rezistenţa celui mai puternic material existent, cunoscut sub numele de IM7. Savanţii de la Institutul de Stat din Florida spun însă vor repara acest ''defect'' în scurt timp. 

''Până la sfârşitul anului viitor vom avea un compozit buckypaper, la fel de puternic ca IM7, dar cu 35% mai uşor decât acesta'', susţine Ben Wang.

''Buckypaper'' este ''fabricată'' momentan doar în laborator, însă Institutul din Florida este deja în negocieri cu mai multe companii pentru a produce o variantă comercială a hârtiei-minune.

Datorită proprietăţilor sale unice este privită ca materialul revoluţionar al următorilor ani cu aplicaţii în realizarea unor avioane sau automobile mai uşoare şi mai eficiente din punct de vedere energetic, dar şi în crearea unor computere mult mai puternice. 

Descoperirea ştiinţifică care a dus în final la''buckypaper'' a venit tocmai din spaţiu. În 1985, cercetătorul Harry Kroto s-a alăturat echipei de la Universitatea Rice, pentru a realiza un experiment menit să recreeze condiţiile care există într-o stea. Totul a mers ca pe roate, cu o singură excepţie. În timpul experimentului savanţii au dat peste un element surpiză: o moleculă cu 60 de atomi de carbon, în forma unei mingi de fotbal, care devenea astfel cea de-a treia formă de carbon pur existentă, după  grafit şi diamant. Întrucât această descoperire îi amintea de domurile geodezice promovate de arhitectul Buckminster Fuller, cercetătorul Harry Kroto  a decis să le boteze ''buckyballs''. Descoperirea surprinzătoare i-a adus lui Kroto şi celor doi colegi ai săi, premiul Nobel pentru Chimie în 1996.