Foto: RTV
Au trecut trei ani de când mina Aninoasa şi-a închis porţile, iar de îndată ce lămpaşele s-au stins aici, a dispărut şi speranţa. Bătrâni resemnaţi, părinţi plini de griji şi copii nevinovaţi continuă însă să dea viaţă unui loc al deznădejdii.

De ani de zile zeci de oameni trăiesc în barăci fără utilităţi. De tot atâta timp li se promite ca vor fi mutaţi într-un bloc de locuinţe sociale. În Aninoasa, sărăcia, disperarea, grijile sau speranţele năruite au o singură cauză: închiderea minei.

După închiderea minei, oamenii din Aninoasa au plecat să-şi rişte viaţa pentru o pâine în alte exploatări din Valea Plângerii. Încearcă astfel să învingă un loc care nu le dă nicio şansă, încearcă să supravieţuiască. Pe cei care au trăit prea mult în acest loc, viaţa i-a învăţat însă că viitorul nu va aduce nimic bun.

Acum doi ani Primăria promitea un un muzeu al mineritului şi un parc de distracţii. Oamenii au rămas doar cu promisiunile. Acum Aninoasa a devenit ca toate celelalte zone miniere, un loc unde politicienii caută cu disperare voturi şi promit, poate cu cinism, o viaţă mai bună.