Foto: RTV

În seara zilei de 12 iunie 1990, din Gara Petroşani au plecat spre Bucureşti mii de mineri îmbrăcaţi în trei garnituri de tren. Acela a fost începutul a ceea ce va rămâne în istorie prima mineriadă.

În oraşele sărace ale Văii Jiului, minerii sunt doar oameni pentru care fiecare coborâre în subteran poate fi ultima. N-au însă încotro, pentru că numai prin muncă grea vor avea cu ce-şi întreţine familiile.

"Mineriadele ne-au adus numai deservicii, din toate punctele de vedere. Astăzi, după 18 ani, nu avem alternative. Nu avem investiţii, trăim şi muncim cum munceam şi înainte de 90" a declarat Zoltan Lacatoş, preşedinte LSM Valea Jiului.

După 18 ani de libertate, puţini sunt cei care cred că viaţa s-a schimbat în bine pentru oamenii din Valea Jiului. În acest timp, numărul exploatărilor miniere a scăzut de la 15 la 7, iar al locurilor de muncă de la 40 de mii la 10 mii.

Oamenii din Valea Jiului întrevăd totuşi un viitor pentru zonă: ori investiţii în minerit, ori apariţia altor locuri de muncă, pentru ca tinerii să nu mai fie obligaţi să-şi rişte viaţa în subteran.