Potrivit unui studiu al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, majoritatea românilor, 66,2%, spun totuşi că funcţionarii publici nu le-au cerut şpagă. Tot doi români din trei cred, pe de altă parte, că nu poţi reuşi în viaţă fără să dai şpagă. Mai mult, trei sferturi dintre români susţin că nivelul corupţiei a rămas neschimbat sau chiar a crescut de la aderarea ţării la Uniunea Europeană.

Agenţiile de presă internaţionale au titrat, la începutul anului, că românii nu par dispuşi să renunţe la tradiţia nefastă a spăgii. France Presse l-a citat pe sociologul Mircea Chivu care susţine că mita la români este o chestiune de mentalitate moştenită din vremea comunismului şi că tradiţia "atenţiilor" în rândul funcţionarilor publici nu a reuşit să fie distrusă nici măcar de creşterea salariilor.

Sociologul susţine că "datul şpăgii" a evoluat în timp. Spre deosebire de perioada interbelică, când era de neconceput să dai mită unui dascăl sau unui medic, în prezent mita ajunge în orice buzunar. Nu degeaba în anii '90 mita căpătase numele general de "drept", în expresii precum "a da dreptul" sau "a veni cu dreptul".

Cât despre forme de şpagă la români, France Presse dă ca exemplu sticlele de whisky pe care elevii în pericol de a rămâne corigenţi le dau profesorilor, cafeaua dată la primărie sau plicul cu bani strecurat în buzunarul de la halatul doctorului. 

France Presse notează că în urma admonestărilor primite de Bucureşti pentru nivelul ridicat al corupţiei, Guvernul a lansat o campanie "anti-şpagă". Campania şi nimic altceva nu dă rezultate, conchide agenţia.