Alexandru Marin este o tânără speranţă a boxului românesc / FOTO: asport.ro

Pugilistul Alexandru Marin este campion naţional la tineret, bronz la Mondialele de tineret din 2010. Este considerat o mare speranţă a boxului românesc, dar mizeria în care este nevoit să trăiască şi să se pregătească îl fac să fie din ce în ce mai des tentat să renunţe la sport, pentru a-şi putea asigura condiţii de trai decente.

Gazeta Sporturilor spune povestea dramatică a lui Alex Marin, în ediţia tipărită de luni.

Casa sportivului de 19 ani, cel mai bun boxer amator al României la cadeţi, categoria 54 de kilograme, şi medaliat cu bronz la Mondialele de tineret de la Baku din 2010, este vestiarul de la sala de box a CS CFR Iaşi.  O cămăruţă rece şi umedă, de numai câţiva metri pătraţi în care are un pat, un reşou, un frigider şi un calculator. Împarte spaţiul şi aşa restrâns cu fratele său, Tudor, care este şi el boxer, campion naţional la categoria lui. Cei doi şi-au văzut ultima oară familia în ianuarie, tatăl lor lucrând în construcţii, pentru un venit lunar de 500 de lei, iar mama muncind cu ziua pe la ţară.

Mâncare de la colegi şi de la antrenor

Până în toamna lui 2010, Alexandru Marin şi ceilalţi şase membri ai familiei sale au locuit într-o baracă de două camere, la poligonul auto, care a fost însă demolată.

De atunci s-au mutat la sala de antrenament. De mâncat, cei doi mănâncă ce le aduc colegii şi antrenorul Nicu Brânzei, iar în zilele bune merg la sora lor, care are şi ea însă o familie grea, cu care locuieşte în două camere primite de la primărie.

Deşi este una dintre marile speranţe ale boxului românesc, Alex Marin (19 ani) nu se bucură de niciun sprijin din partea mai marilor acestui sport. Până în 2010 se mai ajuta cu indemnizaţia lunară pentru sportivi, de 150 de lei, dar şi aceea a fost "tăiată".

Cei de la Federaţia Română de Box spun că nu au cadrul legal care să le permită să-l susţină financiar pe sportiv şi că acesta "trebuie să confirme". "Alexandru e un talent care promite, dar trebuie să confirme. Federaţia nu are cum să-l ajute, nu are cadrul legal, iar sistemul e, oricum, deficitar. Trebuie ajutat în primul rând la nivel local, noi ne ocupăm de loturile naţionale", a explicat preşedintele FR Box, Rudel Obreja.

La sfârşitul lui 2010, Alex a primit 300 de lei de la Primăria Iaşi, ca recompensă pentru performanţele de peste an, iar pentru bronzul de la Mondialele de la Baku a primit 4.000 de lei. Cu toate că i s-au promis 4.000 de euro. "Am fost 12 boxeri în lot, dar mie nu mi-a plătit federaţia cheltuielile, ci clubul. Auzis că n-am nicio şansă, nu voiau să mă ia, dar singura medalie eu am luat-o! (...) Antrenorul de la Mondiale, Petre Mateescu, ne-a spus înainte de turneu câţi bani primim dacă luăm medalii. La bronz, a spus 4.000 de euro, am auzit toţi! Dar mi-au dat 4.000 de lei şi mi-au zis că n-am înţeles eu bine", povesteşte cu amărăciune Alex.

Petre Mateescu spune că era la curent cu situaţia lui Alexandru Marin, dar este surprins că aceasta s-a agravat atât de mult şi arată cu degetul spre clubul la care este legitimat. "Cei de la Iaşi sunt vinovaţi pentru situaţia asta, în frunte cu antrenorul Nicu Brânzei. După reuşitele de anul trecut, trebuia să pună piciorul în prag şi să-l ajute", spune Mateescu, care explică şi neînţelegerea cu banii de la Mondialele de juniori: "Eu n-am promis nimic, Federaţia a făcut un referat, iar ANS-ul a dat banii, nu mai ştiu exact câţi".

Face pe frizerul pentru bani de pâine


În pofida greutăţilor, Alex se ţine în continuare de şcoală, fiind clasa a zecea la "fără frecvenţă", şi învaţă frizerie, care îl ajută să mai faci rost de "bani de-o pâine", tunzându-şi colegii. Se gândeşte însă foarte des să renunţe la box: "De mii de ori am vrut să mă las de box, să muncesc cu ziua, să supravieţuiesc. Antrenorul mi-a zis că ar fi totuşi păcat de Dumnezeu".