Viaţa animalelor în timpul iernii

COMENTEAZĂ
Ce fac animalele iarna? Dacă facem o plimbare, fără puşca de vânătoare, vom vedea că mănâncă, se joacă sau dorm. Unele dorm chiar toată iarna, adică hibernează. Aşa e ursul şi bursucul. Dar atenţie, nu dorm buştean, aşa cum doarme de exemplu marmota şi ariciul, dacă ne aud se scoală şi fug.

În zilele mai călduţe ies singuri şi fac câţiva paşi în jurul bârlogului. Când iarna se termină, bietul Moş Martin este slab de-l sufla vântul, o porneşte iar încet, încet, prin pădure, luându-şi de la capăt viaţa lui de animal singuratic, morocănos şi tăcut.

În schimb, vom întâlni căprioare rozând lăstari încă verzi, porci mistreţi scormonind după jirul dulce îngropat sub omăt, veveriţe mâncând mulţumite alunele adunate în scorburile copacilor, poate nişte pui de lup lingând flămânzi boturile părinţilor întorşi de la vânat.

Dacă ieşim din pădure, pe culmile stâncoase vedem caprele negre. Ce-i drept zăpada le place chiar foarte mult, se dau de-a săniuşul pe ea, dar altfel viaţa lor este foarte grea iarna. Lipsa hranei le aduce către pădure însă acolo le aşteaptă lupii şi râşii. Dar nu ei sunt cel mai mare pericol al caprelor negre. Vânatul fără lege a pustiit în ultimii ani munţii noştri aşa că aceste animale deosebite sunt din ce în ce mai rare.

În pădure, dar şi la şes, cel mai des vedem iepuri. Şi ei o duc rău iarna. Din cauza asta mai dau iama prin grădinile de zarzavat sau livezi şi rod tot ce se poate roade. La fel fac şi căprioarele dar pentru ele, pădurarii se îngrijesc să pună în iernile grele hrana din loc în loc în pădure.

S-ar putea ca după ce v-am povestit toate astea să vă piară cheful de vânătoare. Dar din totdeauna s-a practicat vânătoarea la noi numai că este nevoie să fie păstrat un echilibru între vânătoare şi fondul cinegetic, echilibru aflat în mare pericol în ultimii ani. Şi pentru asta în 1996 a fost adoptată legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic.
print