"Ceea ce înţeleg prea mulţi dintre profesorii universitari prin pedagogie este un discurs lung şi teoretic, din care studenţii nu reţin nimic. Motivul pentru care se întâmplă asta este faptul că universităţile din România nu înţeleg să producă specialişti", a precizat şeful Departamenului de integrare europeană din cadrul Centrulului Educaţia 2000+, Eugen Palade.

Unul dintre motivele introducerii "materiilor inutile", spun studenţii, este ca unii profesori să-şi păstreze cursurile. "Un seminarist ne-a spus că nişte cursuri cum este cel de slavă veche se vor preda până când vor ieşi la pensie profesorii respectivi", spune un student la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti.

"Este o problemă veche aceea că unii dintre profesori nu ştiu să predea altfel decât teoretic, iar definiţiile abstracte pe care le dau ei sunt, în cel mai bun caz, insuficiente. Până la urmă, studenţii vor să se specializeze pentru ca, la sfârşitul studiilor, să intre cu succes pe piaţa muncii, iar cu informaţiile de la aceste cursuri teoretice nu vor fi niciodată bine pregătiţi să-şi atingă scopul", explică Mihaela Ionescu, specialist în pedagogie la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE).

Mihaela Ionescu mai spune că, dacă la cursuri e acceptabil să se predea multă teorie, este absurd ca informaţia de la curs să fie reluată la seminar. "Măcar la seminarii ar trebui să se simuleze practica", spune specialistul ISE. De asemenea, studenţii spun că resursele materiale ale facultăţilor nu le permit seminariştilor să desfăşoare cursuri practice.

Potrivit specialiştilor în educaţie, cel mai grav efect al cursurilor excesiv de teoretice este calitatea slabă a viitorilor profesori. "Dacă absolvenţii care se angajează în alte domenii decât cele pedagogice se vor lovi de situaţii practice, viitorii profesori ies din facultate cu nişte cunoştinţe şubrede, nu au nici cea mai vagă idee despre ce se întâmplă într-o şcoală adevărată şi se vor purta ca atare", explică specialistul Centrului Educaţia 2000+.

Problema programei universitare este dificil de rezolvat, din pricina autonomiei universitare, care, fiind o caracteristică a universităţilor din toată lumea, este unanim recunoscută ca fiind unul dintre aspectele pozitive ale învăţământului superior.

În prezent, nicio universitate din România nu se află în clasamentul Shanghai şi în celelalte sisteme de ierarhizare internaţională a instituţiilor de învăţământ superior.

Clasamentul Shangai al instituţiilor de învăţământ superior din întreaga lume are 500 de locuri şi este alcătuit în funcţie de performanţele acestora. În prezent, în acest clasament se găsesc şi cinci universităţi din Europa de Est: trei din Polonia şi două din Ungaria.