Două alianţe au intrat în campania electorală din 2004: Alianţa PNL-PD şi Uniunea PSD plus PUR. Niciuna nu mai există azi.

Experienţa României postdecembriste a arătat că alianţele, fie ele politice sau electorale, sunt efemere. De la ultimele alegeri şi până acum, clasa politică a avut, oficial, două alianţe. Prima - electorală: Uniunea PSD plus PUR constituită pentru ca Partidul Umanist- devenit mai apoi Conservator- să poată intra în Parlament.

A doua - politică, Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD. Deşi unită pe hârtie, prin protocol, Alianţa a fost adesea măcinată de scandaluri. Unul dintre motivele majore de dispută între liderii PNL şi PD a fost fuziunea celor două partide. Alte motive de ceartă au fost, rând pe rând, ideea alegerilor anticipate, pachetul de legi privind siguranţa naţională, sau propunerea de retragere a trupelor româneşti din Irak.

Colaborarea dintre PSD şi PC datează din anul 2000, când cele două formaţiuni constituiau Polul Social Democrat Român şi s-au aflat împreună la guvernare. Interesele politice şi de imagine fac ca, în 2003, PUR să rupă, cu scandal, colaborarea cu PSD, pentru ca, un an mai târziu, relaţia politico-electorală să se refacă sub numele de Uniunea PSD+PUR. O uniune care n-avea să dureze mult, pentru că PUR trădează PSD, rupe alianţa imediat după alegeri şi apare la guvernare, acceptând oferta de a alcătui coaliţia PNL-PD-PC-UDMR.

O altă alianţă politică celebră a fost Convenţia Democrată Română care s-a înfiinţat în 1992 şi a rezistat ceva mai mult - până în 2000. A fost fondată înaintea alegerilor locale din 1992, cu scopul de a realiza o opoziţie puternică împotriva FSN. Formată din PNŢCD, PNL, PAR, PER şi FER, Convenţia Democrată a reuşit să câştige alegerile din 1996, iar candidatul său Emil Constantinescu a devenit atunci preşedinte.