Uniunea Europeană îmlineşte 50 de ani. Manifestările cu ocazia aniversării semicentenarului UE încep astăzi sub motto-ul "împreună din 1957" la Roma şi durează trei zile. Punctul culminant este declaraţia de la Berlin de duminică.

La ceremonia din Senatul italian, ce marchează semnarea tratatelor de la Roma, participă oficiali europeni precum preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, preşedintele italian Giorgio Napolitano şi Hans-Gert Poettering, preşedintele Parlamentului European.

Tratatele de la Roma sunt considerate actul de naştere al comunităţii europene. La 25 martie 1957, un grup de oameni politici vizionari din şase ţări deschideau calea către construirea Europei prin integrare economică, semnând la Roma un tratat prin care a pus bazele Comunităţii Economice Europene. Reuniţi pe colina Capitoliului, la Roma, reprezentanţii guvernelor din Franţa, Germania, Olanda, Belgia şi Luxemburg au parafat un tratat care viza crearea unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene.

Germania a fost reprezentată de cancelarul Konrad Adenauer, iar Belgia de ministrul de Externe Paul-Henri Spaak, două nume care au rămas în istoria construcţiei europene. Structura nou creată, sub numele de Comunitatea Economică Europeană, îşi propunea să creeze o piaţă comună, bazată pe libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi serviciilor, prin suprimarea barierelor vamale dintre statele membre. În aceeaşi zi, cei şase au creat şi Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică (Euratom. Cele două tratate au fost ratificate rapid şi au intrat în vigoare în 1 ianuarie 1958. Ele au reprezentat, încă din momentul semnării, un impuls multaşteptat pentru susţinătorii construcţiei europene, afectată de eşecul proiectului Comunităţii Europene a Apărării (CED.

Proiectul CED, care viza, la câţiva ani după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, crearea unei armate europene care să răspundă în faţa instituţiilor supranaţionale, a divizat profund europenii. Deşi a fost adoptat de guvernele francez, german, italian şi de cele trei ţări din Benelux, proiectul nu a fost ratificat în 30 august 1954 de Parlamentul de la Paris, deoarece a fost respins de deputaţii comunişti şi gaullişti.

Construcţia europeană primea astfel o lovitură grea după începutul promiţător marcat de Declaraţia Schuman, numită astfel după numele ministrului francez de Externe Robert Schuman. Vizionarul om politic francez a propus Republicii Federale Germane, în 9 mai 1950, să creeze, alături de Franţa, o uniune a cărbunelui şi oţelului. Declaraţia Schuman s-a transformat doi ani mai târziu în Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECA, la care au aderat Franţa, Germania, Olanda, Belgia şi Luxemburg.