Semnat la 25 aprilie 2005, la Luxembourg, Tratatul prevede aderarea României la Uniunea Europeană. Acesta reflectă condiţiile aderării şi reprezintă rezultatul integral al procesului de negociere a celor 31 de capitole. De la început, deasupra capului României, dar şi al Bulgariei, a planat sabia clauzei de salvgardare, motiv pentru care emoţiile au fost şi mai mari.

Procesul a fost deschis de parlamentul slovac, care a depus, la 21 iunie 2005, la Ministerul italian de Externe, instrumentele de ratificare, fiind urmat, trei luni, mai târziu, de Ungaria şi Slovenia.

Ratificarea de către Cipru, Grecia, Estonia, Cehia, Spania, Italia, Malta şi Letonia a decurs, de asemenea, fără probleme.

A urmat testul în faţa nucleului dur al Uniunii, format din ţările cu vechime în forul comunitar. România a trecut printr-un moment dificil în februarie, când creştin-democraţii din cadrul camerei inferioare a Parlamentului olandez, susţinuţi de colegii lor socialişti şi naţionalişti, au declarat că nu vor ratifica Tratatul de aderare.

Un impuls pentru integrarea ţării noastre a fost creat apoi prin ratificarea Tratatului în Marea Britanie.

În decurs de trei luni, în favoarea României au votat şi Portugalia, Lituania, Suedia, Austria, Finlanda, Olanda, Irlanda, şi Luxemburg.

Au urmat Franţa şi Belgia, în luna octombrie.

Copenhaga a preferat să aştepte prezentarea raportului de monitorizare al Comisiei Europene din 26 septembrie înainte de a începe procedura de ratificare a Tratatului de aderare. Danemarca era ultima ţară, membră a Uniunii Europene, care a luat în discuţie aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.