Confruntată cu reducerile succesive de personal după încheierea Războiului Rece, armata americană s-a trezit luată pe nepregătite de atentatele de la 11 septembrie 2001.

Structura militară masivă era concepută pentru a face faţă unei confruntări de tip clasic sau unui război nuclear total. Un colos căruia reţeaua teroristă al-Qaida i-a descoperit punctele vulnerabile pentru a aplica o lovitură mortală. După 11 septembrie, Statele Unite au lansat o ofensivă de proporţii, numită de Administraţia de la Washington războiul global împotriva terorismului.

În deceniul trecut, efectivele armatei terestre americane au fost reduse aproape la jumătate, iar micşorarea bugetului a dus la scăderea fondurilor alocate Pentagonului la o valoare situată sub 300 de miliarde de dolari.

În cadrul CIA au fost desfinţate departamente întregi, Statele Unite preferând spionajul electronic celui clasic, prin agenţi sub acoperire.

Atentatele de la 11 septembrie au scos în evidenţă punctele slabe ale doctrinei militare americane. Ele au constituit o adevărată lecţie pentru strategii de la Pentagon, care s-au văzut umiliţi de un adversar mult mai slab. Au înţeles atunci că, pentru a câştiga acest conflict de tip nou, forţa şi tehnologia nu sunt suficiente, fiind necesară o schimbare radicală a principiilor războiului.

Cu toate acestea, bugetul militar a crescut continuu, atingând cifra fabuolasă de 500 de miliarde de dolari. Statele Unite au rezistat tentaţiei de a trimite forţe masive pe teatrul de război din Afganistan. Militanţii al-Qaida şi talibanii, care luptau doar cu arme uşoare în munţi, după principiile războiului de gherilă învăţat din anii inavaziei sovietice, au fost contracaraţi de detaşamentele mici şi mobile ale Beretelor Verzi şi agenţilor CIA.

Cariera în Forţele Speciale, anterior marginalizate, a devenit o trambulină pentru avansarea ofiţerilor tineri şi valoroşi, cu o gândire neconvenţională. Succesul facil obţinut împotriva talibanilor, alungaţi de la putere după numai două luni de la începerea ofensivei, l-a determinat pe secretarul Apărării de la acea vreme Donald Rumsfeld, să ignore sfaturile generalilor săi în campania din Irak, din martie-aprilie 2003.

Efectivele angajate s-au situat la numai jumătate faţă de cele din conflictul din 1991, iar Pentagonul nu a pregătit niciun plan pentru perioada postconflict. În cei patru ani de la încheierea operaţiunii Iraqi Freedom, peste 3.700 de militari americani au fost ucişi în atacurile lansate aproape zilnic de insurgenţii irakieni sau teroriştii străini.

În acelaşi timp, preşedintele George W. Bush a relansat proiectul scutului antirachetă, conceput de preşedintele Ronald Reagan în anii 80, şi abandonat în timpul mandatului lui Bill Clinton.

Deşi Casa Albă a dat permanent asigurări că acest sistem este destinat apărării Statelor Unite şi Europei de un eventual atac nuclear iranian sau nord-coreean, Moscova s-a declarat extrem de nemulţumită şi s-a retras din Tratatatul privind reducerea armamentului convenţional din Europa.