La sfârşitul anilor `70 şi începutul anilor `80, Ion Crăciunescu începea să urce treptele spre arbitrajul mare, iar primii paşi, aşa cum era şi firesc, i-a făcut la diviziile inferioare. La un meci de Divizia B, fostul mare arbitru îşi putea încheia în mod tragic cariera, scrie ziarulring.ro.
"Cred că era prin 1981, dacă nu mă înşel. Jucau Anina şi Bihorul. La pauză, pe ăia de la Bihor i-au luat la bătaie, că aşa au spus, i-au bătut de i-au rupt. Am dat vreo trei jucători afară. Spunea unul de pe-acolo: «Bă, eşti nebun? Păi, tu aici te-ai apucat să faci dintr-astea?» Era un munte acolo, iar stadionul era tăiat în muntele ăla. După meci, la sfârşitul jocului, au culcat ăia gardul, 3.000 de mineri" şi-a început povestirea Ion Crăciunescu. "Am văzut moartea cu ochii" Ceea ce a urmat ţine poate de scenariul unui film absurd.
"Eu am crezut că mă termină. Acolo am văzut moartea cu ochii. M-am uitat la cer atunci şi am zis: «Doamne, nu îmi mai văd copiii!» La ei m-am gândit. N-am văzut măcar la unul dintre ei un instinct dintr-ăla care să-l îndemne să spună: «Băi, ajunge, că-l omorâm!».
