Nicolas Sarkozy, în vârstă de 51 de ani, vine dintr-o familie de mici aristocraţi de origine maghiară. A servit cinci ani în Legiunea Străină, înainte să o întâlnească pe viitoarea sa soţie. Ulterior a devenit avocat.

În politică, a urcat treptat în ierarhia 'Uniunii pentru o Mişcare Populară', până la poziţia de preşedinte. Atunci şi-a creat o poziţie solidă, prin discursul său neaoş cu pronunţate accente populiste. Energia şi talentul său i-au adus porecle precum "Mozart al politicii". Adversarii politici, în schimb, au ţinut să îl ironizeze pentru ambiţiile politice şi statura măruntă, motiv pentru care l-au numit Napoleon.

Lipsit de docilitate şi ambiţios, în 1995 el a intrat în conflict cu viitorul şef al statului, Jacques Chirac. După o perioadă de absenţă de pe scena politică, în 2002, este numit ministru de Interne. Ajunge şi în fruntea Ministerului de Finanţe, unde îşi propune să realizeze o creştere economică semnificativă.

Din această poziţie ia măsuri precum reducerea cheltuielilor publice, dar nu a obţinut succese notabile. A provocat, în schimb, consternare în Germania prin măsurile protecţioniste care vizează industria franceză. Pro-americanismul său declarat a provocat multe iritări în rândul altor lideri europeni.

În 2005 a primit din nou portofoliul Internelor şi s-a remarcat printr-o atitudine fermă în faţa criminalităţii şi imigraţiei ilegale, precum şi prin introducerea unor proiecte de lege restrictive pentru capătarea cetăţeniei franceze. Acest fapt a fost cel mai bine ilustrat în timpul revoltelor tinerilor din cartierele de la periferia Parisului, în octombrie 2005.

El nu a evitat utilizarea unor expresii dure precum cea de pleavă, la adresa rebelilor. Chirac şi protejatul său, premierul Dominique de Villepin, au lansat numeroase atacuri la adresa lui Sarkozy. Intelectual rafinat, şeful guvernului s-a dovedit un adversar fragil în ringul politicii în faţa agresivului Sarkozy.

Chirac nu a fost prezent la congresul Uniunii pentru Mişcarea Populară, care l-a nominalizat pe Sarkozy drept candidat pentru alegerile prezidenţiale din 6 mai, în timp ce Villepin a părăsit adunarea chiar în timpul discursului de acceptare rostit de rivalul său.

Însă sondajul publicat ieri de Journal de Dimanche indică un uşor avans al candidatei Partidului Socialist, Segolene Royale, asupra lui Sarkozy în alegerile prezidenţiale.