E drept, să conteşti decizia juriului e la modă, sau e ca-n fotbal, cum ar spune alţii, trebuie să tragi cu dinţii de premiile pe care crezi că le meriţi. Sau e vorba pur şi simplu de eliberarea unor frustrări care nu-ţi dau pace până nu vezi şi capra vecinului decedată. Desigur, putem discuta şi despre neglijenţa în serviciu a unor membri ai juriului, însă, per total raţiunea de a fi a unui festival trebuie să justifice obiectivul setat la început: aprecierea şi recunoaşterea unor campanii valoroase din punct de vedere creativ sau ca rezultate financiare.
Situaţia din România este clară: festivalurile locale cele mai cunoscute, Ad’Or şi EFFIE, suferă grav la capitolul credibilitate, fiind contestate pe rând şi împreună de agenţiile româneşti de publicitate. Acesta este şi motivul pentru care anul acesta Ad’Or-ul a făcut pauză, din dorinta UAPR de a împiedica agenţiile să mai înscrie ghost-uri şi de a perfecţiona sistemul de jurizare, astfel încât toate agenţiile să-l agreeze.
