"Am fost două sali extraordinar de pline, cred că au fost peste 900 de oameni. S-a plâns, a fost extrem de emoționant finalul. Un lucru foarte interesant pe care cineva din sală m-a întrebat: 'ce părere au cei din justiție despre film?'. Am răspuns un singur lucru, ca o concluzie, ceea ce mulți magistrați mi-au spus: 'ai redat extrem de bine o atmosferă generală din Parchetul General din anii 2000' și cineva din sală, imediat după ce am dat acest răspuns, a spus: 'credeți că acum arată la fel?'. Mi s-a părut o întrebare extrem de interesantă. Oamenii au impresia că povestea este la fel de actuală și, dacă ne uităm la tot zbuciumul din politic, implicarea serviciilor în politic, ai senzația unei mlaștini care e extrem de asemănătoare cu povestea din film. Cu toții am intuit niște lucruri cu mintea noastră de scenariști. O realitate pe care, dacă citești și analizezi cazul Panait, e extrem de clară: un sistem e în stare să sacrifice un om, pentru că a îndrăznit să spună adevărul (...) Oamenii ăștia sunt reduși, au fost reduși la tăcere (...) Eu cred, îndrăznesc să spun că s-a schimbat ceva și dacă, în România e un lucru care a început să funcționeze, e că, dacă ești un procuror, îndrăznesc să cred asta, nu mai e chiar așa și că asemenea cazuri, ca cel al lui Cristian Panait, nu cred că se mai pot întâmpla", a declarat regizorul Tudor Giurgiu, după premierea filmului "De ce eu", la Cluj.
Întrebat de Rareș Bogdan cât este adevăr și cât este ficțiune, în filmul "De ce eu?", regizorul Tudor Giurgiu a răspuns:
"Întâi de toate vreau să spun: coincidența face că, în data de 26 februarie, acum 13 ani, a fost momentul în care șeful lui Panait, Ovidiu Păun, a intrat în birou la Panait și i-a dat dosarul Lele. Practic, acum 13 ani a început totul și iată, suntem cu filmul gata de lansare (...) Am spus-o și la București, pentru mine, punctul de pornire și mulțumirile pe care trebuie să le aduc vin către jurnaliștii care și-au făcut meseria exemplar și care au scris zeci de articole. Sunt foarte mulți, am încercat să le mulțumesc pe genericul filmului, sunt multe nume, dar de la ei am pornit, de la anchetele lor, de la titlurile de articole și de la tot ce au încercat să reconstituie, pentru că, la un moment dat, punând lucrurile cap la cap, mi-a fost clară evoluția filmului. Singurele momente, unde mi-a fost greu și mie și echipei mele, a fost atunci când a trebuit să ficționalizăm, au fost ultimele zece zile când Panait a fost practic eliminat din sistem și, chipurile, i s-a dat concediu. Atunci când a rămas singur și abandonat de cei dragi. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat și tocmai aici am o revoltă personală", a afirmat Tudor Giurgiu.
În viziunea regizorului român, cazul Panait "este o pată neagră, una din multele pe obrazul justiției române" și că, din punct de vedere moral, "acest caz ar trebui redeschis la un moment dat".
"Eu nu l-am cunoscut pe Panait, dar acum am senzația că îl cunosc, îl simt și mi se pare inadmisibil ca, într-un stat unde se are acces la interceptări, când s-a făcut ancheta asupra morții lui Panait, nimeni nu s-a întrebat ce s-a întâmplat. Se putea intra în arhivele serviciului secret al Ministerului Justiției, desființat de Monica Macovei (...) Mi se pare anormal că un astfel de caz a fost clasat patru luni mai târziu și verdictul a fost că acest om a fost nebun. Eu cred că este o pată neagră, una din multele pe obrazul justiției române și m-aș bucura ca acest caz să fie redeschis. Cred, moral vorbind, că acest caz ar trebui redeschis, la un moment dat", a spus regizorul român.
În ceea ce privește planul de pornire al filmului și sursa inspirației, Tudor Giurgiu a susținut că "ideile vin din realitate" și că au existat anumite asemănări între cazul procurorului Cristian Panait și propria experiență 'neplăcută' prin care a trecut, în timpul în care a deținut funcția de director general al Televiziunii Române, care l-au determinat să aleagă să facă 'un film foarte personal' și să vorbească despre el și 'despre momente recente'.
"Am citit despre subiectul ăsta, am tăiat din ziare, mi s-a părut că e ceva, dar nu am știut ce e. Era un om de vârsta mea și mă întrebam ce se putea întâmpla cu un om de a ales să facă gestul ăsta. Nu înțeleg sinuciderea și nu accept. Un om sportiv - Panait era un om stăpân pe el, avea și ciudățeniile lui, ca noi toți. Ce se poate întâmpla cu un astfel de om de să ajungă să se sinucidă (...) La câțiva ani după, 2007, trecusem printr-o experiență neplăcută, fusesem doi ani directorul general al Televiziunii Române, am plecat de acolo, dar am avut și eu parte de porția mea de presiuni, de eșecuri, de neplăceri și care m-au marcat și am simțit că e un moment să fac un film foarte personal și să vorbesc despre mine și despre momente recente. Am găsit dosarul cu cazul Panait și m-au frapat mici asemănări (...) au părut coincidențe care s-au continuat și în timpul filmării (...) Au fost multe lucruri și multe semne și cred că am început să îl înțeleg bine pe Panait și, de la un anumit moment, ne-a fost extrem de clar că omul ăsta a fost o victimă. Eu cred că omul ăsta a fost un erou, pentru că valorile lui sunt niște valori la care ar trebui să reflectăm. Am vorbit cu studenții lui, care aprociau dragostea lui pentru penal, unde era specialist, felul în care își pregătea dosarele și toate cazurile. Era o rigoare și o disciplină față de alți colegi (...) Era extrem de riguros (...) Oamenii extrem de pregătiți sunt izolați, sistemul tinde să îi pună deoparte", a mai spus regizorul filmului "De ce eu?".
Pe de altă parte, Tudor Giurgiu a ținut să sublinieze că nu este un film despre actualul premier, Victor Ponta, și că fostul șef de stat, Traian Băsescu, i-a comunicat după vizionarea filmului că "de aici a început totul".
"Știu bine cazul, am discutat cu cei implicați. Premierul României, la vremea respectivă, nu mai era coleg în Parchet cu Panait. Nu a fost pe terasă când s-a întâmplat tragicul incident. Nu știu ce au discutat în ultimele zile. Nu a avut o implicare directă, în acest caz, oricât s-a preluat știrea asta destul de isteric în presă. Nu e un film despre premier, personajul nostru e Cristian Panait și sigur că publicul o să vadă. Tipul ăsta de speculații m-au interesat și le-am folosit în film. Apar evident personaje reale, care, dacă au numele schimbate, e clar că la ele se referă. Mi-am propus să fac o radiografie pe cât de clară și limpede a acelor ani, când justiția funcționa, aparent, dar credeai că nu era niciun corupt în România", a mai declarat Tudor Giurgiu.
