Recenta iniţiativă a ministrului Eugen Nicolăescu, privind interzicerea totală a fumatului în locuri publice, face parte din procesul de aliniere a ţării noastre la normele europene. În Europa, extremele intoleranţei faţă de fumul de ţigară pot fi considerate Irlanda şi Italia, prin interdicţii, respectiv Austria şi Franţa, prin indulgenţă.

Norvegia şi Irlanda au fost primele ţări europene care au interzis total fumatul în locurile publice, în 2004. Măsura a determinat o creştere a incidenţei bolilor pulmonare secundare, din cauză că fumătorii au fost nevoiţi să-şi satisfacă viciul afară, unde clima umedă din nord-vestul Europei favorizează răcelile sau pneumonia.

Un an mai târziu, Italia a adoptat o legislaţie similară, ba chiar mai dură: ca fumător, poţi fi amendat cu peste 500 de euro şi într-un spaţiu deschis, dacă-ţi aprinzi ţigara în preajma unui copil sau a unei femei însărcinate. Felul în care legea permite fumatul în locurile publice din Italia - doar în camere izolate prevăzute cu extractoare de fum - face, practic, imposibilă oferirea unor spaţii amenajate pentru fumători - ceea ce nu a dus nicidecum la scăderea numărului de fumători din această ţară. Grecia are o legislaţia asemănătoare cu a ţării noastre: fumatul este interzis în spaţiile publice, iar localurile trebuie să asigure spaţii cu aer neviciat pentru nefumători.

Într-o ţară în care unul din trei adulţi este fumător, precum Franţa, o legislaţie asemănătoare a fost respinsă de parlament. Francezii consideră că un astfel de viciu nu poate fi combătut prin măsuri brutale, însă fumatul este deja interzis în majoritatea mijloacelor de transport şi la locul de muncă. O altă ţară relativ tolerantă faţă de fumat este Austria, unde se poate fuma la locul de muncă, dacă nefumătorii din acelaşi spaţiu sunt protejaţi prin sisteme de ventilaţie.