Tolontan: \"Cei uitaţi de Băsescu\"

\"Povestea nu e despre Sarbu sau Cristoiu, doi oameni ale caror merite sint imprescriptibile in istoria presei. Povestea este despre cravatele si camasile portocalii ramase acum in dulap, despre oamenii care le-au imbracat in 2004, despre ziaristii  de la Evenimentul Zilei, Academia Catavencu si Gazeta Sporturilor, azi pare neverosimil, dar acesta e adevarul!, ramasi singuri atunci. Povestea e despre Costi Rogozanu, Mircea Dinescu, Doru Buscu, Stelian Tanase, Alina Mungiu, Andei Plesu, Mircea Toma, Cosmin Alexandru, Cristian Parvulescu, Alex Leo Serban, Adriana Saftoiu si multi altii. Sute de mii sau poate milioane de tineri, de intelectuali, de oameni care muncesc, nu dau vina pe stat pentru propriile  greutati si care n-au cerut si nu accepta ca libertatea sa le fie ingaduita de cineva!

Acesti oameni isi amintesc minute, cifre, documente si momente pe care Traian Basescu pare ca le-a uitat. Isi amintesc cum si-au riscat, la propriu, prestigiul, sanatatea, locurile de munca si siguranta, isi amintesc dupa-amiaza incordata de 12 decembrie 2004, vibrind de mailuri si sms-uri, de taximetristii cu ochii bulbucati, \"nu se poate, dom’le hai la vot ca ne fura Nastase!\", pentru ca fara acea mobilizare digitala si emotionala a tineretului urban Traian Basescu nu ar fi ajuns niciodata presedintele Romaniei.
Si isi mai amintesc cum unii dintre cei pe care Basescu ii lauda acum isi frecau miinile asteptind sa iasa Nastase, implinire a mitului indesctructibil ca Romania va ramine o tara intirziata.

Avem dovezi ca asa a fost. Le avem pe hirtie, pe net, in memorie si in orbitele ochilor. Si chiar daca aceste probe vor disparea, vor ramine esarfele si cravatele portocalii, povestindu-ne azi, cu citeva ore inaintea deschiderii urnelor, ca desi nu sintem adversarii lui Traian Basescu, ci doar oameni care avem alta parere decit el,  ne permitem delictul incurcat ca insasi indecizia votului de a zimbi cind el isi afiseaza lapsusul amar al celui care ne-a uitat\".

CITESTE AICI TEXTUL COMPLET