Numărul mare al sinuciderilor este o problemă mai veche a armatei române. În majoritatea cazurilor, psihologii au explicat că motivul principal care îi împinge pe soldaţi să-şi ia viaţa sunt decepţiile în dragoste sau neadaptarea la viaţa militară.

Cel mai grav caz s-a petrecut în septembrie 2003, când un jandarm care păzea sediul Arhivelor Naţionale din Baia Mare şi-a ucis cu focuri de armă patru colegi, după care s-a sinucis. Autorul măcelului era fruntaşul Flaviu Pop, de la o unitate militară din Cluj.

În mai 2004, un militar care asigura paza unui depozit de muniţii din localitatea constănţeană Ovidiu a fost împuşcat mortal de un coleg.

Caporalul Tomiţă Alexăndrache a îndreptat arma spre colegul său şi l-a ameninţat în glumă că îl omoară dar, din nefericire, arma era încărcată. O situaţie similară s-a petrecut în decembrie 2004, la Oradea, când doi soldaţi în termen s-au împuşcat, în timp ce erau de gardă.

Unul dintre soldaţi era mort, cu gâtul sfârtecat de gloanţe, iar celălalt rănit, împuşcat în coapsă. Mai recent, în noiembrie 2005, un soldat din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Bacău, şi-a tras un glonţ în gură cu zece minute înainte de a fi schimbat din gardă. În vârstă de 20 de ani, el a lăsat ca explicaţie un bilet neterminat şi ilizibil.

Şi în februarie a acestui an, un soldat de 22 de ani, de la o unitate militară din Râşnov, a fost găsit mort în curtea unităţii. Soldatul era împuşcat în frunte şi toate indiciile arată că a fost o sinucidere.