La Timişoara continuă, astăzi, manifestatiile dedicate împlinirii a 17 ani, de la Revoluţia Română. Pe 18 decembrie 1989, după măcelul din ajun,Timişoara fierbea, iar veştile despre ce se întâmpla în oraşul de pe Bega, se răspândeau în întreaga ţară.

Autorităţile au venit cu o strategie, pentru a calma spiritele - şedinţe de partid, la care se vorbea calm şi se notau discret absenţii. Clădirile importante şi fabricile erau păzite, iar toţi ceilalţi oameni, care ieşeau pe stradă în grupuri mai mari erau arestaţi imediat. Tinerii în schimb au fost mai dificil de strunit. 30 de studenţi s-au adunat în faţa Catedralei, iar în câteva ore, lor li s-au alăturat 500 de manifestanţi.

Pe 18 decembrie 1989, autorităţile încearcă noi metode de a calma revolta populaţiei. Muncitorii timişoreni sunt convocaţi la lungi şedinţe, iar peste tot se face prezenţa. Clădirile importante, dar şi întreprinderile sunt păzite de armată, iar centrul oraşului este înconjurat de cordoane de miliţieni şi securişti înarmaţi. O maşină cu megafoane anunţă că este interzisă circulaţia grupurilor mai mari de două persoane.

Cei care încălcau regula erau arestaţi imediat. Trecătorii erau legitimaţi, iar suspecţii reţinuţi. Măsurile au avut efect asupra muncitorilor, care au devenit mai temători. Tinerii, însă, aleg să le ignore. În acea după-amiază, 30 de studenţi adunaţi în faţa Catedralei, au fluturat un steag din care fusese decupată stema comunistă şi au cântat ''Deşteaptă-te române!''. Apoi au început să scandeze ,,Jos Ceauşescu'' şi ,,Armata e cu noi!''. Aproape 500 de manifestanţi li s-au alăturat.

Armata a intervenit. Protestatarii sunt încercuiţi. Se trag focuri de avertisment şi sunt aruncate grenade lacrimogene. Pentru că tinerii nu se intimidează, militarii deschid focul. Zeci de manifestanţi sunt răniţi şi arestaţi, în acea seară. Armata reinstaurează, pe moment, ordinea.

În timp de Nicolae Ceauşescu pleacă spre Iran, din Capitală, Elena Ceauşescu şi Emil Bobu dau ordin să nu se spună nimic despre victimele revoltei populare. Spitalele şi penitenciarele sunt bine păzite de poliţie şi securitate. De nicăieri nu se oferă informaţii.