foto: economist.com

"Corupţia din România este o temă fierbinte acum că guvernul decide dacă să reînnoiască sau nu mandatul procurorului-şef Daniel Morar. Susţinătorii săi îl văd ca luptător curajos împotriva corupţiei la nivel înalt; opozanţii săi cred că este o marionetă incompetentă care urmăreşte vendete politice", arată The Economist într-un articol intitulat "Corupţie - pro şi contra".

Revista britanică demontează cinci argumente false utilizate foarte des împotriva lui Morar în ediţia online.

Primul argument este că "Occidentul nu e cu mult mai bun, iar criticile sale sunt ipocrite".

"Desigur că de la căderea comunismului încoace, fundaţia morală a sistemului occidental s-a erodat constant. Europa lui Gerhard Schröder şi Silvio Berlusconi nu prea are autoritatea de a condamna pe cineva. Dar cele mai rele trăsături ale vechii Europe nu trebuie să fie un model pentru nimeni. Economia Italiei este într-o situaţie dezastruoasă, Germania a fost cucerită de Rusia", argumentează revista britanică.

"Iar România, o ţară mult mai săracă, nu-şi poate permite o proastă guvernare. Are şansa unică în viaţă de a recupera deceniile pierdute din timpul regimului comunist, şansă ce depinde de miliardele de euro care vin de la contribuabilii din părţile mai bogate ale continentului. Corupţia ar pune în pericol acest lucru", avertizează The Economist.

Al doilea argument anti-Morar ar fi că procurorul-şef "nu a schimbat nimic", iar corupţia ar fi la fel de răspândită ca în trecut.

"Din nou, există un sâmbure de adevăr. Mita din şcoli sau spitale este endemică. Dar ca să fim corecţi, combaterea ei nu este sarcina dl. Morar: procurorii săi trebuie să combată corupţia la nivel înalt, nu şpaga de zi cu zi. Lipsa de rezultate e notabilă, dar nu din vina lui: tribunalele dau sentinţe ridicol de blânde, iar Parlamentul menţine imunitatea celor mai importanţi suspecţi ai săi. Chiar dacă dl. Morar atinge doar suprafaţa problemei şi unii sau chiar mulţi dintre procurorii săi sunt incompetenţi, este greu de argumentat că lucrurile ar sta mai bine dacă nu s-ar întâmpla nimic", remarcă The Economist.

Alt argument ar fi că, de fapt, totul este o bătălie între clanuri politice, în care unul dintre ele foloseşte "problema anticorupţiei" pentru a-l ataca pe celălalt.

"Şi acest argument are un element considerabil de adevăr, anume că gruparea politică din jurul preşedintelui Traian Băsescu a folosit într-adevăr problema corupţiei pentru a-şi critica dur adversarii. Iar felul deplorabil în care preşedintele îşi tratează consilierii, precum şi părţi neexplicate din istoria sa personală din perioada comunistă, când a obţinut o un post de invidiat în străinătate, dau cu siguranţă muniţie serioasă criticilor săi. Ceea ce nu înseamnă însă că lupta anticorupţie e o făcătură. Politica într-o societate liberă înseamnă adesea că partidele promovează cauze bune din motive oportuniste. Şi cel puţin în ultimii ani s-a putut observa că climatul impunităţii ce a caracterizat mult timp politica românească ia sfârşit", susţine revista britanică.

Al patrulea argument ar fi că problema corupţiei este exagerată, că majoritatea românilor nu dau mită, iar ceea ce contează este partea necoruptă a economiei.

"Cu siguranţă se poate vorbi de un boom economic, iar investiţiile străine curg în ţară. Dar tocmai aceşti investitori străini sunt cei care se plâng de daunele pe care le provoacă fenomenul corupţiei. În special corupţia din sistemul educaţional, ce devalorizează 'moneda' (diploma - n.r.) emisă de şcoli şi universităţi golindu-le în final de sens. Iar pentru administraţia publică este greu, dacă nu imposibil, să construiască o infrastructură modernă într-un sistem ros de corupţie. Or, fără aceasta, creşterea (economică - n.r.) va fi gâtuită", avertizează The Economist.

Ultimul argument anti-Morar ar fi că de fapt nu e deloc vorba de morală, corupţia fiind doar un simptom al proastei guvernări.

"Adevărat. Ar fi o nebunie să începi o luptă anticorupţie trimiţându-i după gratii pe toţi doctorii şi profesorii care iau bani pe sub mână. Dar asta nu este o scuză pentru a lăsa lucrurile aşa cum sunt. Salarii mai bune în sectorul public sunt o condiţie necesară pentru a pune capăt corupţiei. La fel şi creşterea transparenţei. Dar esenţial este şi să fie pedepsiţi cei care încalcă flagrant legea, mai ales cei de la vârf. Altminteri, niciun efort anticorupţie nu va avea credibilitate", conchide revista britanică.