Tactica steguleţelor a fost pusă în aplicare, pentru prima dată, în 2005 de către Comisia Europeană. Steguleţele sunt instrumente de măsurare a nivelului atins în anumite domenii monitorizate de autorităţile de la Bruxelles.

Comisia Europeană marchează zonele critice prin aşa-numitele steguleţe roşii, care indică probleme grave în sectoarele monitorizate, putând determina amânarea aderării sau neparticiparea la sectoarele comunitare.

Steguleţele galbene arată că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună, deşi există unele probleme, dar care nu pot împiedica în vreun fel aderarea la UE sau participarea la unul dintre sectoarele comunitare. Ele sunt totuşi un mod de presiune la adresa autorităţilor, care trebuie să rezolve problemele semnalate.

În schimb, steguleţele verzi semnalează că nu mai sunt probleme în capitolele monitorizate. Chiar dacă România va primi astăzi steguleţe roşii la Agricultură şi Finanţe, acestea nu sunt pe domenii care ar putea activa clauza de salvgardare.