Raspunsuri:

Doresc sa va prezint o reclamatie , care, cred ca nu a fost solutionata> Domnule Director Medical Subsemnata M E nascuta la data de 26.11.1975 va aduc la cunostinta ca am fost internata la sectia toxicologie - terapie intensiva in perioada 06.11.2007- 13.11.2007 fiind pacienta doamnei doctor Ruxandra Avram pentru care am numai cuvinte de apreciere si ii multumesc inca odata si pe aceasta cale pentru profesionalismul si umanitatatea cu care m-a tratat.Nu in acelasi fel as putea numi si tratamentul acordat mie si altor pacienti la acel moment de catre asistenta Ana Maria si altor cateva persoane care m-au ingrijit la momentul respectiv. Cu totii stim ca sunt probleme si in sistemul medical, ca nu exista medicamente, echipamente si alte lipsuri de care nu cadrele medicale se fac vinovate dar, din punctul meu de vedere, cea mai mare problema este valoarea oamenilor caci , in ciuda tuturor lipsurilor oamenii fac diferenta – ei fac acest sistem. In ceea ce ma priveste consider ca in momentul in care am venit la spital dintr-un motiv sau altul am venit acolo sa primesc ajutor de la oameni in masura sa mi-l ofere fara sa fiu nevoita sa suport tipete, insulte, barfe si pareri personale total neinteresante pentru mine dar mai ales total nepotrivite din partea unui cadru medical , o persoana cu o anumita pregatire si bineinteles responsabilitate fata de pacientul-omul pe care il are in ingrijire. Sunt perfect constienta ca intr-o asemenea sectie stresul atinge cote maxime si ca e greu sa fi singura pe tura seara si sa fii suprasolicitata si mai ales ca sunt prioritati si cazuri grave care au intaietate ceea ce s-a intamplat intr-una dintre seri cand aceasta asistenta incepuse tura de seara la ora 7 si a avut o tura grea daca nu ma insel chiar a avut loc un deces in seara aceea dar felul in care m-a tratat nu vreau sa ramana neobservat caci reprezinta o rusine si o pata urata pentru reputatia celorlalti colegi a acestei persoane si a institutiei unde se comporta astfel. Incerc sa reproduc cateva dintre replicile ei la tentativa mea de a aborda in acea seara . Avand foarte mari dureri la piciorul stang, lucru care nu a fost mentionat la momentul internarii mele, am vrut sa cer un calmant , in jurul orelor 23.30 am informat-o pe infirmiera si aceasta mi-a raspuns sa vorbesc cu asistenta care se afla in celalalt salon, am strigat-o in repetate randuri fara sa primesc vreun raspuns , m-am deplasat pana colo si am intrebat respectuos daca doamna asistenta e acolo la care fara ca macar sa ma priveasca sau sa ma intrebe ce s-a intamplat a raspuns pe un ton iritat: “ nu e aici e pe luna”. Era pentru prima oara cand o vedeam si o abordasem. I-am explicat despre ce e vorba si mi-a raspuns pe acelasi ton ca nu se pot elibera altfel de medicamente decat cele prescrise de medic pentru seara respectiva, lucru pe care l-am inteles si aprobat dar de care nu aveam cum sa stiu inainte sa intreb si care nu ar fi trebuit sa-i starneasca o asemenea reactie. Am fost dezgustata de un asemenea vocabular si comportament si am intrebat-o ce trebuie sa fac ca sa primesc putina atentie si intelegere si i-am spus ca atitudinea ei lasa de dorit si ca o voi face cunoscuta doamnei doctor.” Nu ma intereseaza , nu imi pasa” a fost raspunsul ei. Am intrebat daca pot vorbi cu un medic de garda , repet durerile fiind insuportabile motivul fiind o hernie de disc operata la foarte scurt timp dupa aceea si durerea o resimteam pe nerv, pe piciorul stang.A refuzat categoric sa imi raspunda dar nu s-a abtinut sa comenteze “ cine te crezi sa ceri tratament preferential, nu te am doar pe tine si nu te-am pus eu sa iei medicamente de nebuna , ai uitat ca te-am salvat de la moarte si acum iti permit sa ai tupeu”. Intorcandu-ma la patul meu am incercat sa deschid unul din sertarele noptierei si am facut zgomot la care comentariul ei ,din salonul vecin adresandu-se infirmierei a fost urmatorul; “ ia du-te bre si vezi ce face nebuna aia “ discutia lor s-a prelungit cu lux de amanunte a motivului pentru care fusesem internata, au ras pe seama faptului ca plansesem mult la discutia cu domnul psiholog dovada clara a “nebuniei mele” discutie in care au fost implicate si insotitoarele bolnavilor din acest salon. In jurul orelor 24 ar fi trebuit sa vina sa imi schimbe perfuzia cu antibiotic pe care scria clar ora 24 si de care ma informase doamna doctor in cursul vizitei din cursul acelei zile cand mi-a explicat tot ce facuse pentru mine si ce urma sa fac in urmatoarele zile cand dumneai nu era de serviciu, a venit mult mai tarziu si am intrebat-o de ce nu la ora la care scria pe flacon si a zis ca nu e treaba mea si oricum a scris gresit colega ei pe acel recipient. In zilele urmatoare am fost mutata intr-un alt salon unde nu am mai avut ocazia sa o intalnesc pana in ziua externarii mele cand am mers sa intreb la ce ora urma sa ies ca sa imi pot informa in timp util familia care locuieste in provincie, la ce ora sa vin sa ma ia acasa. Aceeasi atitudine, acelasi ton, dovada clara ca acesta este felul ei de a se comporta necontrolat, neprofesionist, nepotrivit pentru acel loc de munca si acel colectiv. In incheiere va multumesc pentru timpul si consideratia acordata acestui text si va asigur ca cele mentionate mai sus redau intru totul realitatea celor intamplate in timpul sederii mele in institutia pe care o conduceti . Cu respect, E M 0723.............