Savanţii de la Universitatea Warwick din Marea Britanie s-au inspirat în cercetările lor din domeniul infecţiilor din structurile în formă de tirbuşon care există deja în stare naturală.
Studiul lor a fost publicat duminică în revista Nature Chemistry.
Aceste supermolecule elicoidale au fost create artificial pentru prima dată la sfârşitul anilor 1980.
Compuse din lungi molecule înfăşurate în jurul unor atomi de metal, aceste supermolecule au atras foarte repede atenţia chimiştilor, însă nu atât pentru aplicaţiile lor - care rămâneau obscure -, cât pentru capacitatea acestora de a se "asambla" singure, imediat ce condiţiile chimice propice erau întrunite.
Studiind acest procedeu, Peter Scott şi colegii săi au creat o nouă clasă de supermolecule elicoidale, mai curate şi mai flexibile, care au fost denumite "flexicate". Savanţii britanici au descoperit că una dintre aceste flexicate, ce are la bază atomi de fier, este capabilă să distrugă atât o bacterie Escherichia coli clasică, cât şi un stafilococ auriu rezistent la antibiotice (MRSA).
Elicea formată de această flexicată se învârte în sensul invers al acelor de ceasornic, iar supermolecula devine astfel un fel de tirbuşon pentru stângaci, care este mult mai eficient contra E. coli şi SARM în comparaţie cu versiunea ei pentru dreptaci.
Într-adevăr, din motive care nu sunt deocamdată pe deplin cunoscute, bacteriile sunt mai vulnerabile în faţa unor molecule "stângace", iar pentru altele, modelul pentru dreptaci este acela care funcţionează mai bine.
"Se deschide un nou capitol în chimie. Aceste noi molecule artificiale sunt flexibile, ceea ce înseamnă că, torsionându-le puţin, putem să le folosim contra unui şir întregi de maladii, nu doar contra unor bacterii rezistente precum MRSA", a declarat Peter Scott.
Marea reuşită a chimiştilor britanici constă în faptul că au realizat molecule-tirbuşon orientate toate în acelaşi sens (stânga sau dreapta), în condiţiile în care până în prezent cele produse în laboratoare reprezentau un amestec de molecule orientate în ambele direcţii.
"Începând de acum, putem oferi unei molecule orientarea pe care o dorim, în funcţie de efectul pe care vrem să îl obţinem", a explicat profesorul Scott.
"Obţinând orientarea cea bună, putem şi să diminuăm doza de medicamente la jumătate, iar prima consecinţă va fi aceea că vor fi reduse efectele secundare. (...) Pentru pacienţi, este mai sigur să înghită doar jumătate din doză", a adăugat chimistul britanic.
Înainte ca aceste flexicate să poată fi utilizate pe pacienţi umani va fi nevoie de studii clinice de amploare.
Însă testele realizate de chimişti pe viermi au demonstrat deja o toxicitate relativ scăzută în raport cu eficienţa lor antimicrobiană, iar acest fapt este extrem de promiţător, afirmă autorii studiului.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M