Un nou stat pe mapamond: Sudanul de Sud

Guvernul de la Khartoum, reprezentând nordul Sudanului, a fost primul care a recunoscut, vineri, noul stat, cu câteva ore înainte de separarea sa oficială, un gest ce netezeşte calea divizării celei care până sâmbătă a fost cea mai mare ţară a Africii.

Cu toate acestea, recunoaşterea oficială a Sudanului de Sud de către Khartoum nu risipeşte temerile în privinţa unor viitoare tensiuni. Liderii din nord şi din sud încă nu au căzut de acord asupra mai multor puncte litigioase, cele mai importante fiind delimitarea liniei de frontieră şi cum să-şi împartă veniturile din petrol, care alimentează economia ambelor părţi.

La miezul nopţii, Republica Sudan a pierdut aproape trei sferturi din rezervele sale petroliere, care sunt situate în sud, şi are de făcut faţă insurgenţei din regiunile Darfur şi Kordofanul de Sud.

Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite a votat vineri pentru stabilirea unei forţe de menţinere a păcii de până la 7.000 de oameni pentru Sudanul de Sud.

Clopotele bisericilor din Juba, capitala Sudanului de Sud, au bătut vineri la miezul nopţii pentru a marca începerea festivităţilor legate de independenţa noului stat, care va fi proclamat oficial sâmbătă, la ora 8.45 GMT (11.45, ora României), când Sudanul de Sud va deveni a 193-a ţară recunoscută de ONU şi al 54-lea stat african membru al organizaţiei.

Zeci de lideri străini, între care 30 de africani, vor fi prezenţi la ceremonia marcând naşterea Sudanului de Sud. În programul festivităţilor sunt prevăzute defilări militare, rugăciuni, o ceremonie în timpul căreia va fi înălţat drapelul Republicii Sudanul de Sud, iar primul preşedinte al ţării, Salva Kiir, va parafa Constituţia provizorie a noului stat.

Ceremonia se va derula în apropierea mausoleului lui John Garang, liderul rebelilor sudişti, care a murit la câteva luni după acordul de pace din 2005 ce a pus capăt celor peste 50 de ani de război civil - întrerupt de o perioadă de acalmie de câţiva ani - care a devastat regiunea, soldându-se cu milioane de morţi, şi care a dat naştere unei neîncrederi reciproce între Nord şi Sud.

Preşedintele Sudanului, Omar al-Bashir, aflat sub incidenţa unui mandat de arestare emis de Curtea Penală Internaţională, care îl acuză cu precădere de genocid, a confirmat că va asista la ceremonie, dorind noii ţări să fie "stabilă şi sigură". Liderii sudişti au spus că Bechir este invitat de onoare, ceea ce îi pune oarecum în dificultate pe liderii străini, în special occidentali, sau pe secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, prezent de asemenea la ceremonie. Ministrul francez de externe, Alain Jupee, a spus că va încerca să-l evite pe liderul sudanez.

Alţi oaspeţi de seamă sunt fostul secretar de stat american Colin Powell, reprezentanta SUA la ONU, Susan Rice, şi şeful comdamentului american din Africa, generalul Carter Ham.

Neavând răbdare să mai aştepte ceremoniile oficial, oamenii au ieşit vineri seara pe străzi cu două ore înainte de miezul nopţii, moment pe care l-au întâmpinat în sunete de claxoane şi fluturând drapele. Când a bătut ultimul gong, atmosfera era incendiară, oamenii alergau şi dansau în ritmurile bătăilor de tobe, iar soldaţii şi poliţiştii li s-au alăturat, râzând şi fluturând steaguri, relatează BBC.

Noua ţară este bogată în petrol, dar este una dintre cele mai puţin dezvoltate din lume. Un copil din şapte moare înainte de a atinge vârsta de cinci ani şi majoritatea copiilor mai mici de 13 ani nu merg la şcoală. 84% dintre femei sunt analfabete. Cu o suprafaţă mai mare decât cea a Spaniei şi Portugaliei la un loc (619.745 de kilometri pătraţi), Sudanul de Sud are o populaţie estimată la numai 7,5 până 9,7 milioane de oameni. Se vorbeşte engleză şi arabă, ambele limbi oficiale. Religia este tradiţional musulmană, dar există şi o minoritate creştină.

După sărbătorirea independenţei, menţinerea stabilităţii atât în nord, cât şi în sud va fi principala dificultate, sunt de părere observatorii. Prioritatea pentru Khartoum va fi să negocieze o înţelegere favorabilă în privinţa veniturilor petroliere, din moment ce majoritatea câmpurilor petroliere au rămas în sud. În prezent, veniturile sunt împărţite în mod egal. Khartoumul are câteva pârghii în negocieri, pentru că majoritatea conductelor petroliere trec prin nord, prin Port Sudan, către Marea Roşie.