Hitler voia să-i facă supraoameni. Viaţa însă i-a marginalizat şi i-a transformat în relicve neplăcute ale unui trecut întunecat, de care mulţi nu vor să-şi mai aducă aminte. Ajunşi în pragul vârstei a treia, mai mulţi bărbaţi şi femei, foşti subiecţi ai experimentelor genetice naziste, s-au întâlnit pentru prima dată într-un orăşel din estul Germaniei, cu speranţa că vor scăpa de stigmatul care le-a marcat existenţa.

Programul Lebensborn, în germană cristelniţa vieţii, a fost lansat de SS pentru a ameliora baza genetică a locuitorilor viitorului imperiu nazist. Prin selecţie controlată, cei aleşi urmau să fie noua rasă de stăpâni, a oamenilor cu părul blond şi ochi albaştri.

"Dacă doreai să faci parte din program era necesar să completezi la biroul din Munchen un formular prin care să dovedeşti că nu suferi de boli ereditare nici pe linie maternă, nici paternă, până în urmă cu două generaţii. Şi mai trebuia să dovedeşti că amândoi sunt germani pur-sânge", a declarat povesteşte Hans Ulrich Wesch.

Este pentru prima dată când foştii participanţi la programul de selecţie ariană se reîntâlnesc ca oameni maturi. După război, mulţi dintre ei au purtat ca pe un stigmat eticheta de foşti supraoemni ai celui de-al Treilea Reich. Circa 8.000 de copii s-au născut în Germania după programul Lebensborn, iar alţi 12.000 în Norvegia.

Cei care au rămas în Germania de Est după al doilea război mondial au întâmpinat dificultăţi mari din partea autorităţilor de la Berlin când doreau să afle date despre părinţii lor. Hans a fost interogat chiar de fosta poliţie secretă, Stasi, şi nevoit să renunţe la căutări până la căderea Zidului Berlinului şi a regimului comunist din fosta Republică Democrată Germană. Abia după 1989, el şi-a regăsit mama octogenară şi cele trei surori.