În Cuba, starea de sănătate a liderului cubanez, Fidel Castro, a fost mai mereu un secret de stat. Liderul comunist de la Havana a negat întotdeauna orice informaţie care făcea referire la vreo boală gravă.

În câteva ocazii, subiectul referitor la sănătatea lui Fidel Castro a devenit însă public. În 1985, liderul de la Havana a anunţat că nu va mai fuma trabucuri. Abia nouă ani mai târziu, în presa străină apar zvonuri potrivit cărora cel supranumit "El Lider Maximo" suferise o problemă gravă de sănătate - un infarct sau o hemoragie cerebrală. Cuba dezminte imediat această ipoteză.

În 1997, din cauza rarelor sale apariţii publicii, rivalii politici ai lui Fidel Castro aduc în discuţie un posibil accident cerebral. Replica celebrului lider comunist nu întârzie. Îşi susţine următorul discurs pe o ploaie torenţială pentru a risipi orice suspiciune.

În 1998, imaginea preşedintelui cubanez primeşte o lovitură grea din partea unui pretins fost medic personal. Elizabeth Trujillo anunţă că liderul de la Havana suferă de o encefalopatie hipertensivă, o boală a creierului, potenţial fatală. La scurt timp se dovedeşte că informaţiile fuseseră inventate.

În 2001, întreaga lume este martora unor imagini inedite. La un miting în afara Havanei, după un discurs de două ore, ţinut sub un soare puternic, Fidel Castro leşină timp de câteva secunde şi cade pe pupitru. Este resuscitat într-o ambulanţă şi se întoarce câteva minute mai târziu pentru a anunţa că se simte bine. O săptămână mai târziu, la o demonstraţie antiamericană, Castro nu uită să reamintească că sănătatea sa "e mai bună ca niciodată".

În 2004, starea de sănătate a lui Fidel Castro revine în atenţie. După un discurs susţinut pe scările mausoleului Che Guevara din Santa Clara, conducătorul comunist se împiedică şi îşi fracturează genunchiul stâng şi braţul drept. În pofida traumelor suferite, rotula spartă în opt bucăţi, Fidel Castro refuză calmantele şi anestezia generală în timpul operaţiei de trei ore la care a fost suspus pentru reconstruirea genunchiului. A fost o dovadă că El Comandante avea încă toate capacităţile să ţină frâiele puterii în Cuba.