Străinii din România: "Nu ai timp să te plictiseşti aici"

Sunt de ani buni în România, care a devenit, pentru unii dintre ei "acasă". Suntem mult mai familiarizaţi cu termenul american, francez,  sau italian de origine română, ne tulbură un pic auzul când auzim de români de origine americană, franceză sau palestiniană. REALITATEA.NET  a vorbit cu persoane care trăiesc de mulţi ani aici şi care au rămas "pentru că dacă nu le-ar fi plăcut, ar fi plecat".

Stylian Deyanov a rămas marcat de Scorniceşti

Stylian Deyanov este bulgar şi stă în România de şase ani. Ziarist, Stylian a trăit în Franţa înainte de a veni pe malul Dâmboviţei. Cel mai mult în România, i-au plăcut oamenii, la fel de calzi ca bulgarii, a legat prietenii uşor şi a colaborat eficient cu ei.

Bucureştiul, devenit în timp a doua casă, este deopotrivă agitat în mod plăcut şi neplăcut. Lui Stylian îi plac teatrele bucureştene, viaţa culturală vie, a văzut oraşul schimbându-se în bine din 2001 şi i-a descoperit istoria treptat. Lucrurile neplăcute sunt faptul că traficul a devenit insuportabil, iar bicicleta nu o poate folosi.

Serviciul a făcut însă să călătorească destul de mult şi prin ţară. Cel mai mult îi place Transilvania, iar Sighişoara este locul care l-a impresionat cel mai mult. La polul opus se află Scorniceştiul. Acolo a descoperit ce înseamnă sistematizarea satelor  şi a văzut stadionul de 18.000 de locuri, pentru un orăşel cu 11.000 de locuitori.

Jerome Duport a reuşit să pună în paginile unei reviste pasiunea sa pentru gastronomie

Jerome Duport este "român" de zece ani. Venit inţial pentru un an şi jumătate, Jerome şi-a prelungit contractul cu trei ani, iar apoi a hotărât să îmbine studiile de management cu o pasiune, gastronomia şi a făcut o revistă "Secrete du chef". Criza şi publicitatea în scădere au afectat afacerea lui Jerome, revista lui nu a mai apărut de două luni, dar nu e gata să capituleze şi nici nu pleacă.

Jerome a ajuns în România în iulie 2000. Venea din Anglia şi primul lucru care l-a frapat a fost soarele. Şi viaţa avea alt gust în România. Fructele şi legumele din piaţă erau bio, dar fără eticheta labelizantă care le-ar fi făcut de cinci ori mai scumpe. Prieteniile s-au legat uşor, românii sunt deschişi, iar libertatea de expresie este un lucru foarte important pentru Jerome. Nu s-a gândit să plece, "pur şi simplu pentru că îi place". Dacă nu i-ar fi plăcut, ar fi plecat.

Cum i-a comentat familia decizia? "Cei care au fost aici, au înţeles. Doar cei care nu au fost, nu ştiu de ce am rămas".

Ce i-ar schimba viaţa în bine în România? Şoferii, mai disciplinaţi în trafic. Şi aşteaptă totuşi ca lucrurile "să meargă mai repede". "În 2000, un prieten din Constanţa mi-a spus că în doi ani vom avea autostradă către litoral. Au trecut zece ani şi autostrada nu e gata!", a spus francezul.

Alison Mutler: E foarte frumos, nu ai timp să te plictiseşti, ai timp să te enervezi, să te stresezi, dar nu să te plictiseşti

Alison Mutler, corespondentul AP pentru România, declara pentru Cotidianul că "practic şi-a trăit viaţa la Bucureşti". În 1986, aflată în stagiu într-un Bucureşti sufocant şi prăfuit, Alison şi-a spus că îi place, dar nu ar trăi niciodată aici. În timp însă a început să-i placă.

Ce a  marcat-o pe Alison Mutler în Bucureşti este mirosul de la metrou (care nu s-a schimbat de cel de acum 18 ani) şi al teilor, faptul că este un oraş de 24 de ore: "Voi nu sunteţi niciodată stresaţi că se închid magazinele, nu există rigoarea nemţească că se închid la o oră anume. Este un oraş non-stop. Asta apreciez ca o femeie ocupată, cu copii, cu serviciu". Îi mai plac locurile vechi, dar amenajate: "Dacă mă duc acolo şi petrec zece minute aflu foarte multe, ăsta este şarmul Bucureştiului. Informaţii, zvonuri, afli cine se întâlneşte cu cine, astea nu le iei oficial. Este un oraş oral dacă pot spune aşa. Acesta este farmecul pe care şi l-a păstrat din trecut".

Corespondenta Associated Press este foarte sinceră şi atunci când vine vorba despre imaginea Bucureştiului în afara graniţelor. Aceasta mărturiseşte că oamenii care doar vizitează oraşul văd doar părţile bune şi anume că este splendid, că este un oraş energic, că sunt lucruri interesante, cum ar fi "un preot în haine preoţeşti care mănâncă la McDonald's, un ţăran care vinde în stradă sau un taximetrist care înjură de mama focului şi apoi se închină la o biserică. E foarte frumos, nu ai timp să te plictiseşti, ai timp să te enervezi, să te stresezi, dar nu să te plictiseşti".