Valeriu Stoica este unul dintre personajele politice cele mai contestate de pe scena politică. De profesie avocat, Valeriu Stoica a intrat în PNL în 1990.

După alegerile din 1992, câştigate clar de FDSN, liderii liberali sunt acuzaţi de dezbinarea opoziţiei şi de pierderea alegerilor. Stoica, deja membru de doi ani devine lider al Grupului pentru Reformă Morală şi Politică din partid şi îl propune pe Constantin Bălăceanu Stolnici pentru şefia PNL.

Ca urmare a criticilor repetate la adresa conducerii, Stoica este exclus din Biroul Permanent al liberalilor.

În 1996, Valeriu Stoica este ales deputat pe listele Convenţiei Democratice. În acelaşi an, devine ministru al justiţiei în guvernul CDR, poziţie în care a rămas până la schimbarea puterii din 2000. Demisionează din parlament în 2003, după intrarea în vigoare a ordonanţei care interzice parlamentarilor să-şi exercite profesia de avocat.

Stoica a îndeplinit funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Ca urmare a eşecului în alegerile din 2000, liberalii cer schimbarea preşedintelui de atunci Mircea Ionescu Quintus. Stoica este numit la şefia partidului, dar după după un an în care PNL stagnează în sondaje, este înlocuit cu aliatul său de acum, Teodor Stolojan.

Pe când era încă în fruntea liberalilor, Valeriu Stoica a propus ca la alegerile din 2004 partidul său să se alieze cu Partidul Democrat şi să prezinte un candidat unic în alegeri. După ce în 2004 Alianţa DA şi-a numit guvern, fostul ministru al justiţiei a pledat pentru fuziunea dintre cele două partide, dar propunerea sa a fost respinsă.