Totuşi, românii se feresc să accepte contracte de muncă pe perioadă determinată, chiar dacă este varianta preferată de angajatori.
“Transferurile de personal dinspre agentul de muncă temporară înspre angajator se făceau, într-adevăr, cu mult mai multă uşurinţă înainte de criză.
Existau atunci preluări constante şi aproape lunare de acest tip, şi ele vizau persoanele care, pe perioada determinată, dovedeau prin seriozitate şi responsabilitate că pot fi angajaţi cu contracte de tip permanent”, spune Florin Ochiană, HR operations manager al firmei de recrutare Lugera&Makler.
Potrivit acestuia, înainte de criză, numărul celor care reuşeau să obţină contracte de muncă nedeterminate ajungea la câteva sute.
“Bineînţeles, nu vorbim de contracte sezoniere legate în mod precis de un anume moment, cum ar fi, de exemplu, sărbătorile de Crăciun sau de Paşte. Nu putem vorbi aici de transferuri de personal, deoarece momentele sunt strict determinate temporal şi nu e vorba de o nevoie de prelungire”, explică Ochiană.
Angajatorii preferă să lucreze cu personal pe perioadă determinată deoarece pot renunţa mai uşor la serviciile lor în momentul în care scade volumul de activitate. În acelaşi timp, munca temporară scapă firmele de grija administrării personalului şi plata salariilor, sarcini care revin agenţiei de recrutare. Un alt avantaj important îl reprezintă faptul că firmele pot folosi acest mijloc ca formă de “perioada de probă prelungită”, în perioadele instabile.
Mai mult de o treime dintre companiile din România cred că angajaţii în regim de muncă temporară sunt un element indispensabil în cadrul organizaţiilor lor, faţă de 23% cât este media europeană, potrivit unui studiu realizat de compania specializată în servicii de resurse umane Manpower.
În România, o firmă de recrutare încasează lunar între 20 şi 40 de euro brut lunar per angajat, mult mai puţin decât în alte ţări din Europa, unde comisionul firmelor de recrutare este de zece ori mai mare.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M