Da, avem nevoie de o mie de feluri de cuie şi salam.
Începutul anilor `90. Întâlnesc un foarte pitoresc personaj al diasporei româneşti. Un profesor de istorie şi sociologie stabilit în Germania. Scrisese o trilogie despre România interbelică din perspectiva stângii.
Opinia lui era că România interbelică, ca şi cea post 1989 ar fi trebuit să fie mai suspicioase faţă de sistemul capitalist decât au fost.
Afirmaţia cea mai memorabilă pe care mi-o amintesc din conversaţiile cu el: "Ce ne trebuie 100 de feluri de salam? Unul, dacă ar fi bun, nu ar fi de ajuns?" Ca un copil sărman ce eram la vremea respectivă, afirmaţia mi se părea chiar de bun-simţ.
