Pe 14 ianuarie 2011, papa Benedict al XVI-lea a anunţat că predecesorul său, Papa Ioan-Paul al II-lea, va fi beatificat pe 1 mai, graţie vindecării miraculoase a unei călugăriţe franceze.
Sora Marie Simon Pierre suferea de Parkinson, dar nu a mai prezentat niciun simptom din 2 iunie 2005. Ea a acordat un interviu pentru televiziunea catolică Ktotv, în care a povestit cum a fost vindecată prin rugăciunile către Papa Ioan-Paul al II-lea.
"Când am aflat că aveam Parkinson (aceeaşi boală de care suferea Papa), m-am gândit imediat la Ioan-Paul al II-lea, care a fost pentru mine forţa care mi-a permis să-mi continui drumul, provocarea mea era viaţa de zi cu zi, chiar dacă era greu. La început îl puteam privi la televizor, dar apoi, în ultimul său an, era din ce în ce mai greu, pentru că vedeam o imagine care ar fi fost a mea în anii viitori", a mărturisit sora.
"În ultimele săptămâni ne uitam la televizor şi întreaga comunitate se ruga. Când a murit, m-am gândit că am pierdut un prieten, pentru că îmi dădea în special forţa de a lupta. Avea un curaj extrardinar! Iar apoi, simptomele bolii se manifestau tot mai puternic, eram epuizată", continuă Marie Simon Pierre.
Pe 14 mai, la 40 de zile de la moartea lui Ioan-Paul al II-lea, călugăriţele din comunitate, din toate colţurile lumii, l-au rugat pe Ioan-Paul al II-lea să facă o minune pentru sănătatea lui Marie Simon Pierre. Aceasta, a cărei stare de sănătate era din ce în ce mai rea, era călăuzită de rugăciunea: "Dacă crezi, vei vedea gloria lui Dumnezeu".
"2 iunie 2005 este ziua în care am fost vindecată, noaptea de 2 spre 3 iunie. Pe 2 iunie dimineaţa eram complet prăbuşită, eram epuizată. Atunci i-am cerut stareţei să-mi accepte demisia din funcţia de responsabil al serviciului de pediatrie. Aceasta mi-a spus că trebuie să rezist, pentru că în august trebuie să merg la Lourdes şi apoi, Ioan Paul nu şi-a spus ultimul cuvânt. Eram foarte senină şi uşurată în biroul stareţei. Aceasta mi-a cerut să scriu numele lui Ioan-Paul pe o hârtie, pe care eu mi-am aşezat-o pe genunchi, pentru că aşa făceam în timpul şedinţelor, nu-mi ţineam bloc-notes-ul pe masă, ca să nu se vadă cât de tare tremur. I-am spusc atunci că ştie foarte bine că nu mai pot să scriu, mai ales că ea îmi ceruse să scriu cu mâna dreaptă, care începuse să tremure, dar m-am supus şi am scris, dar cuvintele erau ilizibile"", a povestit măicuţa vindecată.
Seara, la întoarcerea în cameră, călugăriţa a vrut să scrie pe o hârtie o mică rugăciune şi a constat că putea citi ce a scris: "Apoi m-am culcat şi am reuşit să adorm, pentru că durerile de muşchi nu mă lăsau să mă odihnesc de obicei. La ora 4.30 m-am trezit şi nu am mai simţit nicio durere, eram liniştită şi am simţit nevoia să mă rog, cu bucurie profundă în suflet, să-i mulţumesc lui Ioan-Paul al II-lea. În mod normal mă trezeam la 5.30 şi nu aş fi avut niciun motiv să mă trezesc aşa devreme. La ora şase, înainte de euharistie, mi-am dat seama că puteam să mişc braţul stâng ".
După micul dejun, Marie Simon Pierre s-a dus la serviciu, unde a înlocuit o infirmieră care era lipsea: "La prânz mi-am întrerupt tratamentul, iar spre ora 14 am anunţat stareţa. I-am scris o scrisoare pe care i-am dat-o şi i-am arătat că mă vindecasem cu ajutorul lui Ioan-Paul al II-lea".
Maica şi-a luat un răgaz pentru a face un control la neurolog, pentru ca vindecarea sa să fie c onfirmată: "La controlul de la neurolog, ca de obicei, acesta m-a lăsat să merg în faţa lui, pentru a vedea cum mă mişc, iar când a văzut cum mă deplasez, m-a întrebat dacă am dublat cumva doza de dopamină. Apoi când i-am spus că am oprit tratamentul, m-a examinat şi într-adevăr nu a mai descoperit niciun semn al bolii".
Întâlnirea cu familia a maicii a fost foarte emoţionantă, mai ales că le spusese doar la două surori că s-a vindecat. "Pe 19 iunie m-am dus acasă. Nu-mi informasem părinţii. Mama se aştepa să mă vadă într-o stare foarte proastă (...) Ne-am dat întâlnire la o cumnată, iar părinţii, care îşi închipuiau că sunt în scaun rulant, m-au găsit aşteptându-i în poartă".
La 5 ani după vindecare, Marie Simon Pierre explică: "E ca şi cum m-aş fi născut a doua oară. Pot dispune de corpul meu, pot face lucruri pe care nu le mai puteam face. De atunci, nu mai văd lucrurile ca înainte, am renăscut spiritual. Nu ştiu de ce am fost vindecată, de ce eu şi nu alţi bolnavi, mai tineri sau mai grav atinşi de boală. Cei care îmi scriu nu mă întreabă de ce am fost aleasă eu. Este în scrisorile lor o bucurie, se roagă pentru mine şi îmi cer, la rândul meu să mă rog pentru ei, pentru că ştiu că este alegerea lui Dumnezeu".
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M