Sobaru: Preşedintele este foarte bun, dar parcă nu-şi mai doreşte cetăţenii în România

"Am devenit nişte numere, într-o lume în care hoţia şi minciuna au devenit o virtute. Începem să stăm închişi, să nu mai scoatem capul de teama zilei de mâine. Începem să devenim roboţi şi ne-am obişnuit cu sărăcia. Începem să cădem psihic. Dar poate asta se aşteaptă, să nu mai gândim şi astfel, să devenim slugi. Nu suntem uniţi şi parcă aşteptăm să se întâmple o minune." Cuvinte simple, sincere, care ascund în spatele lor o tristeţe cutremurătoare. Şi un adevăr. Căci ele, puse cap la cap, dezvăluie drama unui român, care, de această dată s-a întâmplat să poarte şi un nume: Adrian Sobaru.

Deşi nu-şi mai aminteşte momentul în care, mânat de disperare, s-a aruncat de la balconul Parlamentului, în semn de protest la adresa politicii sociale a Guvernului, Adrian Sobaru recunoaşte, cu o modestie ieşită din comun, că "domnul preşedinte este un preşedinte foarte bun". Îi doreşte, însă, să se schimbe "măcar în gândire".

"Cred că nu există om mai descurcăreţ şi mai abil. E diabolic prin tot ceea ce face. Nu el, ci gândirea de a jongla: azi tăiem pensiile, mâine salariile... Preşedintele este foarte bun, dar parcă nu-şi mai doreşte cetăţenii în România... Nu ştiu.... Dar de bun e bun. Nu-l dărâmă nimeni", spune Sobaru, invitat, joi seara, într-o emisiune televizată.

Cât despre el... "De felul meu sunt un tip cumpătat cu banii. Nu mi-e ruşine, dar, ca să supravieţuim, facem economii. Ne gândim mai mult la SH (second-hand, n.r.), ca să putem să avem bani pentru tratamentele copilului. Se spune că totul e gratuit. Nuimic nu mai e gratuit. Nici şcoala, nici medicii...", spune Sobaru.

Mărturiseşte că s-a gândit să protesteze astfel după ce avăzut-o pe Cristina Anghel, profesoara care a făcut greva foamei, pe care o consideră "o eroină".

"E nevoie de un lider, dar unul care, când spune că trebuie să strângem cureaua, trebuie s-o strângem cu toţii. Nu se mai vede luminiţa. Vreau ca lumea să înţeleagă că nu trebuie să mai facă gesturi ca al meu. Nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Nu-mi mai aduc aminte decât că tremuram. Am plâns mult, cum vedeam că încerca, seară de seară, şi nici nu era băgată în seamă. (...) Am devenit nişte numere. Nişte oameni trebuie să plece din serviciu. Ei nu gândesc că a da afara un om nu înseamnă a pierde un salariu. În cazul meu, o familie de şase persoane au fost puse în imposibilitatea de a trăi. Nu am făcut gestul pentru mine, ci pentru că vreau să existe o speranţă. Să aibă copiii un viitor, să trăiască într-o stare normală. Hoţia şi minciuna e o virtute, iar moralitatea e mai bine să nu o ai, din ce văd în zilele astea", spune Sobaru.

Apoi adaugă, umil: "Dacă ar deveni lumea unită... Nu mai ştim să fim uniţi. Parcă ne e frică de a fi uniţi. Ne-am obişnuit cu sărăcia şi ne e frică să nu zicem ceva ca să fim şi mai săraci decât suntem. (...) Există o vorbă la români: Să moară capra vecinului, ca să fie a mea cea mai frumoasă. Dacă nu scăpăm de vorba asta, nu o să avansăm niciodată. Totu-i degeaba. Trebuie să ne uităm la noi şi să încercăm să ne facem datoria faţă de ţară. (...) Românii se vor trezi, dar trebuie să mai treacă timp. Nu ştiu cât vom mai rezista până atunci. Începem să cădem psihic, şi asta nu e bine. Nu ai ce face cu o societate bolnavă. Dar poate asta se aşteaptă, să nu mai gândim şi să devenim slugi."

Fizic, începe să se refacă. "Inima doare", spune Sobaru.

Vorbeşte apoi despre televiziune şi libertatea presei, pe care o consideră a fi "absolut necesară". "M-aş pune scut dacă cineva ar vrea să desfiinţeze Antena sau Realitatea. Numai presa ne mai poate salva şi să mai gândim", spune, apoi, senin.

"Nu am nevoie de nimic pe lumea asta. Să ne lase copiii să se dezvolte într-un mediu civilizat. Libertatea şi dreptul de a gândi e mai important decât orice", încheie Sobaru, urându-le românilor "La mulţi ani, să fie fericiţi şi să găsească luminiţa! Să aibă răbdare. Într-un târziu o să apară."