Rezistenţa la otravă de obicei evoluează ca modificare a unei baze chimice din codul genetic. În contrast, aceşti şoareci ciudaţi, o mutaţie a şorecelui european de casă, au moştenit nişte gene de la şoarecele algerian, o specie cu care nu se poate înmulţi, potrivit Live Science.
Prin secvenţierea genelor celor două specii de şoareci cercetătorii au descoperit că două tipuri diferite de mutaţie oferă aceeaşi rezistenţă.
Ambele tipuri de modificari genetice oferă şoarecilor rezistenţă la un tip de otravă, care subţiază sângele lor din lipsa unei proteine numită VKORC1. Această proteină în mod normal, duce la activarea de vitamină K, care să permită coagularea sângelui, dar nu atunci când otrava este prezentă.
Cercetatorii au descoperit că gena VKORC1 de la unii dintre şoarecii de casă europeni a fost similară cu cea a şoarecilor algeriani decât la tulpina rezistenţei la alte specii europene.
Cele două specii au atitudini foarte diferite. Şoarecele european este agresiv şi preferă să trăiască în interiorul caselor, în timp ce cel algerian locuieşte afară. Ei nu au venit în contact până când omul nu i-a adus împreună. Apoi s-au întâlnit, probabil, undeva în Spania sau Africa de Nord.
Şoarecii mutanţi fură gene pentru a rezista otrăvii
Rezistenţa sorecilor la otravă a creat numeroase probleme în ultimii ani în Germania şi Spania. Noile cercetări indică că unii şoareci mutanţi au dezvoltat imunitate într-un mod surprinzător: prin furtul de la o altă specie.







Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M