Amintirile despre sânge, moarte şi arme sunt singurul bagaj cu care au sosit la granița cu Turcia miile de copii refugiaţi din Siria. Cei mai norocoși dintre ei, îi au alături pe părinţi.
Micul Adil Abul nu o mai are decât pe mama sa. Tatăl a fost răpus de gloanțele armatei siriene în Idlib, unul dintre focarele de revoltă împotriva lui Bashar al Assad. De o lună de zile, Adil se afla la adăpost de arme şi explozii, la doar câțiva kilometri de graniță. Împreună cu alte câteva sute de copii s-a refugiat în corturile Semilunei roșii, dar mai ales în visele sale.
Tabăra de la Reyhanli este locul în care peste 3000 de sirieni încearcă să-și ia viata de la capăt. Au lăsat în urma case, slujbe, lucrurile strânse într-o viata pentru ca nici o agoniseala nu merita riscul de a trai într-un slalom continuu printre gloanțe.
In tabără se gospodăresc în corturi, iar câțiva au reușit sa facă rost de antene de satelit si televizoare, iar copiii merg la o școală improvizata. Orice ar face, nu pot sa uite prin ce au trecut: Bashar al Assad este principalul subiect de discuție, iar copiii au împrumutat deja de la părinți ura fata de președintele sirian.
La granița siriano-turca nu au ajuns, însă, doar civili și copii. O buna parte dinte foștii soldați ai armatei siriene care au refuzat sa participe la reprimarea revoltelor s-au adăpostit tot aici. In Siria au statut oficial de trădători, și i-ar aștepta pedeapsa cu moartea dacă ar fi capturați. Unii dintre ei au fost răniți in lupte si își arata urmele de la gloanțe cu mândrie, ca si cum ar fi medalii de onoare câștigate in războiul împotriva lui Bashar.
Khalil, unul dintre foștii soldați, spune, insa ca el si tovarășii sai sunt fericiti cu alegerea facuta. El si grupul sau încearcă acum sa strângă si alți foști soldați pentru a se regrupa împotriva regimului sirian.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M