Şi vineri în atenţia editorialiştilor s-a aflat taxa pe mâncarea nesănătoasă

Rodica Ciobanu scrie în Gândul că politicienii nu vor să ne vadă "Graşi şi fericiţi"

Guvernanţilor nu le mai place de noi. Suntem sedentari, lipsiţi de vlagă, mâncăm mult, prost, ne îmbolnăvim repede şi nu au bani să ne plătească tratamentul pentru diabet şi bolile cardiovasculare. De aceea, şi-au propus să ne schimbe regimul de viaţă. Cel care a dat tonul la "Mens sana in corpore sano" a fost Adrian Năstase, pe când era prim-ministru şi a făcut pariu cu Ion Ţiriac că va construi patru sute de săli de sport într-un an. L-a câştigat. Ceea ce părea doar o iniţiativă electorală - să aibă primarii PSD şi Guvernul cu ce se lăuda, iar clienţii lor fonduri de ciugulit - se dovedeşte, privită în perspectivă, prima măsură luată pentru atingerea idealului clasic de frumuseţe şi sănătate. Cabinetul Tăriceanu, care i-a urmat, ne-a oferit, tot în an electoral, un set de analize şi controale medicale gratuite, pentru a ne face conştienţi de problemele noastre şi a ni le rezolva din timp. Cu anamneza pregătită de Executivul liberal, Guvernul Boc intervine drastic. Ministrul Sănătăţii Attila Cseke a propus suprataxarea, din luna martie, a produselor care ne fac obezi. Zicala populară "Gras şi frumos" nu mai este de actualitate, Guvernul ne vrea frumoşi şi traşi prin inel.

Ion M. Ioniţă analizează situaţia statului în editorialul său din Adevărul "Panamaua cu bugetul"

Pe vremuri grele, tot profitorii din contractele cu statul prosperă, iar restul lumii trebuie să tacă şi să înghită.

În timp ce noul ministru al Sănătăţii umblă cu limba scoasă după chiftele fast-food cu gândul că va găsi în hamburger banii pentru salvarea bugetului, călătorul nevoit să străbată frumoasa noastră ţară constată că nu-i şade deloc bine cu drumul. Mai precis, călătorului i-ar sta bine dacă ar avea cu ce. Dar nu. Odată topită prima zăpadă mai serioasă a iernii, s-au dus şi mândreţe de drumuri. Şi odată cu ele, milioane şi milioane de euro. Dar ministrul Finanţelor nu pare deloc îngrijorat de această problemă.

Domnul Vlădescu ameninţă cu demisia dacă nu se îngheaţă pensiile în acest an. Contabiliceşte vorbind, nu există nicio legătură între hotdog, pensii şi asfaltări. Şi cu atât mai puţin între toate acestea şi ministrul Finanţelor.

Cu toate acestea, domnul Sebastian Vlădescu se pune în postura de a pleca din post dacă nu i se închide balanţa bugetară. Reflexul oricărui responsabil prins cu bugetul gol este fie să mai introducă un bir, o taxă, o impunere, fie să îngheţe veniturile celor mai vulnerabile categorii ale societăţii. N-am văzut până acum vreo mare lumină de finanţist care să vină şi să zică: „Băi fraţilor, ia mai strângeţi cureaua şi voi ăştia, regii asfaltului care faceţi miliarde la puşculiţa personală din aşa-zisa întreţinere a drumurilor!" Adică, pe vremuri grele, tot profitorii din contractele cu statul să prospere, iar restul să tacă şi să înghită.

Silviu Sergiu vorbeşte în Evenimentul Zilei despre "Şeful bun şi şeful rău al PSD"     

Ion Iliescu nu şi-a anulat petrecerea de Sf. Ion. Şi-a contramandat-o până la congresul PSD din primăvară.

Atunci speră să-şi ia revanşa în faţa lui Mircea Geoană, cel care, în aprilie 2005, i-a „confiscat” cea mai înaltă poziţie în partidul pe care l-a creat.

Umblă o vorbă veche în PSD că Iliescu nu uită şi nu iartă. Aşteaptă doar momentul potrivit pentru a se răzbuna. Şi a aşteptat suficient. Un cincinal.

A dat deja primele semne că aşteptarea sa se apropie de final. Într-un interviu pentru ziarul „Gândul”, Ion Iliescu a spus explicit că în fruntea PSD trebuie să vină alţi lideri.

„A venit timpul ca partidul să-şi formeze o echipă de oameni care să aibă autoritatea necesară, morală şi politică de a conduce”, a spus Iliescu, nominalizându- i pe Adrian Năstase şi pe Cristian Diaconescu.

Pe Miron Mitrea, un contestatar făţiş al actualei conduceri PSD, l-a exclus dintre cei care ar trebui să recâştige puterea în partid, ascunşi sub lozinca reformării partidului. Despre el spune că, spre deosebire de Adrian Năstase şi Corina Creţu, care pun în discuţie „teme importante”, are „ieşiri superficiale”, „niciodată n-a stat să gândească, pentru că nu-i stă mintea la analize şi la concluzii politice”. Cu alte cuvinte, un soi de „prostănac politic”.