Pedelistul Sever Voinescu-Cotoi le răspunde pe blog celor care îi ironizează numele. „Persistă printre inamicii mei o idee cam stranie. Li se pare că rostindu-mi apăsat numele, mă atacă. Li se pare că propriul meu nume mă jigneşte. De aceea, când vor să-mi provoace dureri, spun cu sete ”Cotoi”, referindu-se la mine. Numele meu întreg, aşa cum se ştie, este Sever Voinescu – Cotoi. Semnez, în general, ”Sever Voinescu” pentru că este mai scurt şi se evită, la rostire, o cacofonie. Cotoi e o parte a numelui meu. Aşa mă cheamă. În ceea ce mă priveşte, mă simt foarte bine cu numele pe care mi l-a dat soarta (părinţii sunt responsabili numai pentru ”Sever”). Mi se pare că e foarte simpatic să mă cheme şi Cotoi, pentru că asta îmi oferă șansa de a face eu însumi o grămadă de glume pe seama propriului meu nume. Dacă mă chema Ionescu, Popescu sau doar Voinescu, era ceva mai anost. Aşa, pot exersa auto-ironia, adică cel mai sănătos sport spiritual cu putinţă”, scrie Voinescu pe blog.
“Îmi place cînd amicii mei politici mă strigă, pe la şedinţe, ”Cotoi bătrân” (vreo doi o fac frecvent!) şi, în general, îmi provoacă o stare de bună dispoziţie să fiu strigat ”Cotoi”. Cotoiul este un animal extrem de agreabil şi, totodată, complex. Sufletul unui cotoi este cât se poate interesant. După o vorbă celebră a lui George Bernard Shaw (un mare iubitor de feline), oamenii cu adevărat inteligenţi sunt cei care înţeleg sufletul unui cotoi… Acei inamici ai mei care îşi imaginează că produc efecte devastatoare rostindu-mi numele (dintre ei, doi care îmi vin în minte se antipatizează sincer, dar se şi aseamănă în privinţa asta, dnii Mircea Geoană şi Eugen Nicolicea) nu pot înţelege cât de mult mă amuz când îi aud că-mi spun ”Cotoi” imaginându-şi că-mi aplică lovituri crunte. De ce nu pot înţelege? Pentru că nu pot înţelege sufletul unui cotoi şi asta pentru că, ați ghicit!, nu sînt inteligenţi. Deloc!”, adaugă acesta.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M