COTIDIANUL Despre „bâlci“ şi „fericire“, de Octavian Paler. Nu v-a umflat râsul cand l-aţi auzit pe Traian Băsescu vorbind de „limitele decenţei“? Şi nu credeţi că PSD ar trebui să-i ridice (la sediul său, fireşte, nu într-o piaţă publică) un bust, deoarece, graţie lui, a putut ieşi, în sfârşit, de la „reanimare“? N-aş vrea, totuşi, să las impresia că pot doar să mă mir. Decizia „democraţilor“ de a merge singuri la euroalegeri mi s-a părut perfect logică din cel putin trei motive.

ZIUA Ungureanu, o demisie la două capete, de Miruna Munteanu. Cum a fost posibil ca premierul Tăriceanu să afle din ziare că doi români sunt reţinuţi de trei luni în Irak? De ce ministrul de Externe l-a informat pe preşedinte, dar l-a ocolit pe şeful Executivului? Explicaţia oferită de Ungureanu este nu doar revoltătoare, ci şi incoerentă. El pretinde că nu avea de ce să obosească Guvernul cu un caz complet "banal" - o "rutină" pentru MAE. Atunci, de ce a simţit, totuşi, nevoia să anunţe Preşedinţia? Adică, Băsescu poate fi plictisit cu toate "nimicurile", dar Tăriceanu nu?

JURNALUL NAŢIONAL Diversiunea Amărâţii din Irak, de Ion Cristoiu. Şi cazul muncitorilor reţinuţi ridică serioase semne de întrebare. Suficiente pentru a putea presupune că ne aflam în faţa unei noi diversiuni.
Tot în legătură cu Irakul.
Tot în legătură cu terorismul.
Tot în legătură cu Serviciile secrete româneşti.
Tot în legătură cu Traian Băsescu.
Diversiunea Amărâţii din Irak.
Detinerea din Irak.

În acelaşi ziar articolul Când au fost eliberaţi? atrage atenţia. Interviul conţine un paragraf cel puţin controversat. Întrebat de reporter ce mesaj le transmite colegilor care au rămas în aceeaşi bază sau care lucrează în Irak pentru trupele americane, acum, că a scăpat de coşmarul detenţiei, Adrian Ganceanu a răspuns: "În primul rând, le transmitem mesajul de La Mulţi Ani şi un Crăciun Fericit lor şi familiilor lor, să aibă grijă de ei şi să se întoarcă cu bine acasă". "Crăciun fericit"? O urare pregătită, la început de an, pe 5 februarie, pentru sărbătorile ce vor veni, la sfârşitul lui 2007? O întrebare legitimă: când anume a fost luat acest interviu?

GARDIANUL Oficial, erau deja liberi, de Adrian Horincar şi Dan Badea. După ce au ţinut o ţară întreagă cu sufletul la gură, cei doi muncitori români arestaţi în Irak se întorc azi acasă. Informaţiile lansate în presă de diverşi oficiali mergeau până la a acredita ipoteza că ar putea fi spânzuraţi într-o închisoare irakiană. Numai că, la data la care erau vehiculate asemenea zvonuri, se ştia că muncitorii români erau pe cale de a fi eliberaţi. Pe 29 ianuarie, Ambasada SUA din Bagdad a comunicat că "au fost întreprinse demersuri pentru programarea în avans a audierii finale" a celor doi români. Acesta a fost un semnal că situaţia lor era deja rezolvată.

EVENIMENTUL ZILEI Fiul rătăcitor, de Ioana Lupea. Mihai-Răzvan Ungureanu nu este un balerin, nu s-a lansat în piruete discursive, n-a zburat artistic în braţele lui Stolojan sau în ale lui Boc. Ca un politician veritabil, şi-a calculat cu eroare mică şansele de a ieşi onorabil din clenciul cu Tăriceanu şi de a rămâne vizibil în politica cu riscuri minime pentru cariera sa.

ADEVĂRUL Totul e cu putinţă, de Mircea Dinescu. "Câte divizii mai are papá Băsescu?", îmi venea să întreb alaltăieri seara butonând telecomanda televizorului şi constatând că vreo patru posturi îl tăvăleau simultan pe preşedintele României prin pesmet şi piper ca să-l pună la frigare, lucru de neimaginat cu vreun an în urmă, când mai toate se băteau să-i intre în graţii.

GÂNDUL Cortul dintre palate, de Cristian Tudor Popescu. Văd că domnii Băsescu şi Tăriceanu vor să intre în puşcărie pentru insultă şi calomnie alături de jurnalişti, care au deja bilete de protocol de la Curtea Constituţională. Dar n-o să-i primească la Jilava, nici pe preşedinte, nici pe premier, căci au imunitate pentru declaraţii politice, cum ar fi: Mincinosule! Lichea! Impostor! Mârşăvie! Carevasazică, între palatele Cotroceni şi Victoria s-a ridicat un cort şi politica statului român se face la uşa lui.