Drumul spre defileu începe cu o potecă lată la început, care parcă se îngusteaza pe măsură ce ne înaintează pasii. Poteci umbroase ne deschid calea spre Chei. Din când în când, crengile copacilor se dau la o parte pentru ca ochiurile de lumină să ne îndrume spre un peisaj spectaculos.
Cheile Turzii au fost declarate rezervație naturală complexă și au fost puse sub protecție încă din anul 1938. Acest paradis are peste 900 de specii de plante şi o mare varietate de fluturi. Bătaia aripilor colorate ale fluturilor pare a fi o invitaţie spre ceea
ce va urma. Relieful format pe calcare jurasice a dat naştere unor
piscuri semeţe, unor peşteri, doline şi pereţi verticali. Iar aici și-a
găsit cuib şi acvila de stâncă.
Amatorii de escaladă vin din toate colţurile lumii să dea gata vârfuri înalte de peste două-trei sute de metri.Poteca de munte te poartă când pe partea dreaptă, când pe stânga.
Pe drum, trei podeţe te trec de pe un versant pe celălat. La fiecare pas descoperim locuri sălbatice. Masivul Turnul Galben pare un perete din piatră tăioasă, ce parcă stă stâlp între cer şi pământ. Cascadele naturale ce se prăvălesc printre firele de muşchi alină setea turiştilor. După popas, mergem mai departe, pe poteca din piatră şlefuită de paşii miilor de turişti.
Ne aflăm într-un din zecile de peşteri pe care le găsim în Cheile
Turzii. Dincolo, putem vedea Peştera Liliecilor. Numele îi vine după
impresionanta colonie de lilieci care trăieşte acolo. Ce e mai
interesant legat de aceste peşteri e faptul că în evul mediu ele erau
locuite.
Traseul mai continuă vreme de câteva sute de metri şi se opreşte domol,
la poalele dealurilor care coboară din cei doi versanţi ai Cheilor
Turzii. Respirăm adânc şi ne uităm în urmă.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M