Geţii erau prea iubitori de femei, se spunea într-o piesă de teatru cunoscută în Atena secolului IV înainte de Hristos, al cărui autor, Meneandru, ”dând sclavilor din comediile sale numele de «Dacul» şi «Getul», făceă glume mai mult ori mai puţin spirituale pe socoteala lor”, informa istoricul Vasile Pârvan, în volumul ”Getica”.
Poligamia dacilor a stârnit dezbateri în mediul academic. Unii istorici, ca Vasile Pârvan, au contestat obiceiul căsătoriei la daci cu mai multe femei, poligamia fiind acceptată doar în treapta stăpânitoare a societăţii, în timp ce poporul de rând era monogam. „Atât ştirile însăşi de la Strabo, care aşa se contrazic între ele, încât duc la absurd (femeile silesc pe bărbaţi la respectarea sărbătorilor şi cultului zeilor şi totuşi Geţii socotesc drept pioşi pe cei ce renunţă la căsătorie, cât şi tradiţia aproape unanimă asupra măsurii şi cuminţeniei poporului getic, ne fac să credem că regula generală la Geţi era ca familia lor să fie monogamă”, informa Vasile Pârvan. Istoricul îşi sprijină afirmaţiile pe reprezentările de pe Columna lui Traian şi cele de pe Trofeul de la Adamclissi, unde dacii sunt înfăţişaţi fiecare cu femeia lui, unică. ”Dar mai mult decât atât: Romanii, cari erau monogami şi erau foarte simţitori la deosebirile în viaţa familiară, observate la alte popoare, nu mustră niciodată pe Geţi pentru desfrânarea lor. Şi Ovidius avea doară motive destule să fie amărît pe ei şi de fapt nu îi cruţă cu atributele peiorative. Ca şi beţia, tot aşa şi poligamia getică e o legendă, născută din confundarea moravurilor nordice, dace, cu cele sudice, trace”, susţine Vasile Pârvan.
Istoricul Ion Horaţiu Crişan îl contrazice pe autorul volumului ”Getica”, susţinând că, până în vremea regelui Burebista, poligamia ar fi existat. Printre mărturiile antice pe care istoricul îşi sprijină concluziile este cea a lui Heraclit din Pont, din prima jumătate a secolului IV înainte de Hristos.
”Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au treizeci de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ. Dacă vreuna dintre femei este nemulţumită, părinţii îşi pot lua fata, după ce restituie ceea ce au primit pe ea”, informa Heraclit din Pont. Căsătoria era o instituţie trainică, iar virtutea femeii preţuită, pentru că adulterul era un păcat atât de mare încât se pedepsea cu moartea. Înainte de căsătorie, relaţiile intime ale fetelor nu erau interzise. „Despre tracii crestoni, Herodot afirma că pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii. Îşi păzesc însă nevestele cu străşnicie, cumpărându-le cu bani de la părinţi”, afirmă istoricul Ion Horaţiu Crişan.
Sursa: Adevărul.ro
