Povestea începe cu ceva ani în urmă când Ionel şi Veronica s-au cunoscut într-o podgorie. Ambii munceau cu ziua, bărbatul săpa via, iar femeia o lega. Zilele treceau, iar cei doi petreceau din ce în ce mai mult timp împreună. Veronica era o fată timidă, fără prieteni, iar colegele ei, cu care împărţea o baracă improvizată pe câmp, se comportau urât cu ea. Ionel vedea tot ce se întâmplă şi zilnic îi cumpără ceva de mâncare şi vorbea cu ea, iar peste ceva vreme urmă că ambii să formeze o familie.
După ce sezonul viei s-a terminat, Ionel i-a cerut Veronicăi să-l urmeze în comuna Dagâţa, locul în care el s-a născut. Asta s-a şi întâmplat. Au stat cu chirie pe unde au putut, iar într-o zi credeau că Dumnezeu le-a pus mâinile în cap. Un sătean le-a spus că le da o casă unde să locuiască. Aproape un an totul a mers perfect, aveau casă lor şi au adus pe lume un copil.
După aproape un an de când locuiau în acea casă, proprietarul le-a spus că dacă vor să mai rămână trebuie să cumpere casa. Cu ajutorul unui împrumut la banca, Ionel a reuşit să cumpere casa. Pe atunci omul lucra la o firmă, dar după câteva luni firma respectivă a intrat în faliment, iar ratele nu au mai fost plătite. Astăzi, bărbatul este la un pas de a fi scos afară din casă pentru datoriile pe care le are, dar asta contează mai puţin pentru el. Acum familia numără cinci membri. Mama, tată şi trei copii. Ionuţ are opt ani şi este cel mai mare, apoi îl urmează Bianca de şapte ani şi Ana Maria de trei ani jumătate. Aceste suflete nu au niciun viitor, pentru că ele practic nu există. Naşterea lor a fost înregistrată, dar dat fiind că mama nu are niciun document, copiilor nu li s-a făcut certificat de naştere. Prin urmare, ei nu pot merge la şcoală, nu au alocaţie. Pentru ca totul să fie de-a dreptul şocant, acum câteva luni, mama a primit un diagnostic crunt. O tumoră i-a apărut la un picior, iar acum este ţintuită la pat. Tatăl face totul în casă, el spală, el face mâncare copiilor şi tot el munceşte prin sat, cu ziua.
Pentru Ionel Popa, timpul liber nu există. Dacă are ceva de muncit prin sat, se duce, dacă nu, stă acasă, face curat şi are grijă de cei mici. "Cât soţia era bine, eu mă ocupăm de gospodărie, ea de curăţenie şi de mâncare. Acum eu le fac pe toate, nu are cine mă ajută. Sunt multe de făcut, dar mi le împart şi eu cum pot. Tot ce îmi doresc este că băiatul şi fetiţele mele să nu treacă prin ce am trecut eu şi soţia", a completat Ionel.
Primăria Dagâţa cunoaşte acest caz, iar asistentul social şi primarul au fost făcute demersuri pentru că viaţă acestei familii să se schimbe. Asistentul social din comună spune că există un proces în care se cere stabilirea identităţii mamei şi totodată a copiilor. De asemenea, primarul comunei, Mirel Damaschin, susţine că face tot ce este necesar pentru că membrii acestei familii să aibă drepturi.
Sursa: bzi.ro
